* Marco *
- Te rog, spune-mi că nu e adevărat!
Mama mă privi cu niște ochi cât cepele. De ce dracu' crede că aș minți-o acum?
- Ai idee prin câte a trecut fata asta din cauza ta? Continuă ea să mă certe. Degeaba ești fiul meu, jur că meriți o bătaie bună!
Mama tocmai m-a amenințat cu bătaia? Nu am auzit asta nici măcar în copilărie, iar situația ar fi fost amuzantă, într-un alt context. Știam că are dreptate, știam că am făcut-o să sufere, dar nu știam cum a reacționat ea după despărțire.
- Mamă, am spus privind în jos. A suferit mult?
- Chiar crezi ca aș putea să descriu în cuvinte prin ce a trecut ea? Șopti mama și ochii i s-au umplut de lacrimi, iar mie am simțit cum mi se rupe sufletul. S-a întors la facultate și nu a mai vorbit cu nimeni, se închidea în casă și nu a mai răspuns la telefoane aproape un an. Ne-a respins pe toți, nu a mai vrut să știe de nimeni și nimic. Îmi este ca o fiică, Marco. Te rog, nu îi mai face rău.
- Nu vreau asta, m-am schimbat! Ea m-a schimbat! Nu am dorit niciodată ceva mai mult decât o doresc pe ea. Banii, afacerile, femeile... nu au sens. Sunt gol pe dinăuntru, mamă. Sunt gol.
Mama își șterse lacrimile și mă îmbrățișă.
- Crezi că o poți face fericită?
- Dacă ea mi-ar da voie, aș face din asta scopul vieții mele.
- Atunci ești pe calea cea bună, îmi zâmbi ea.
* Elena *
- Bela, fă-mi te rog legătura cu David.
- Imediat, se auzi vocea ei din sala de așteptare. Lăsasem ușa deschisă.
Două minute și butonul apelului în așteptare se aprinse.
- Hei, bună David!
- Elena, mă bucur să te aud, am auzit vocea groasă a bărbatului. Ce faci?
- Bine, mulțumesc. Sunt la muncă și am un nou proiect, de aceea te-am sunat. Am nevoie de o clădire mare, pe un singur etaj. De preferabil o hală sau un depozit și este important să fie scos spre vânzare, nu închiriere. Te rog, spune-mi că ai ceva pentru mine.
- Pff... , l-am auzit oftând, să ști că tocmai ieri s-a scos la vânzare o fostă hală, părăsită de câțiva ani. Dar, deja are un potențial client care oferă suma cerută.
- Și cât ar fi aia?
- Optzeci de mii de euro.
- Un chilipir, am pufnit.
- Exact. De aceea se va vinde atât de repede.
- Contactează vânzătorul. Spune-i că dacă e ceea ce îmi doresc, ofer cu zece la sută mai mult.
- O vinde pentru că nu o mai folosește de mult timp și acum are nevoie urgentă de bani, nu cred că va mai vrea să tragă de timp, spuse el.
- Cincisprezece, ultima ofertă. Dacă are nevoie de bani, va mai aștepta două zile.
- Mereu obți ce îți dorești, nu-i așa? Chicoti el.
- Mereu, David, am spus râzând și apoi am închis.
După nici o jumătate de oră, el mă sunase înapoi, mă anunțase că proprietarul îmi acceptase oferta și îmi va comunica adresa. Eram mulțumită de cum decurse totul până acum, așa că mi-am făcut curaj, gândindu-mă că este în scop strict profesional și l-am sunat pe Marco.
- Alo?
Vocea lui îmi trimitea fiori chiar și prin telefon.
- Marco, sunt Elena. Te-am sunat să te anunț că este posibil să fi găsit una dintre locații, iar astăzi avem cheile să o vizităm. Crezi că ai putea sa vi să vedem despre ce este vorba?
- Unu la mână, mi-ar face plăcere, și doi, crezi că nu te-aș fi recunoscut?
Am ales să evit a doua întrebare și am spus doar:
- Îți trimit imediat un SMS cu adresa și ne vedem acolo într-o oră.
- Ok, mulțumesc.
Mi-am făcut puțină ordine printre dosare și am lăsat-o pe Bela să îmi preia toate apelurile de la birou, apoi am pornit spre adresa respectivă. Marco deja era acolo, sprijinit de un Range Rover negru și fumând o țigară.
- Asta e mașina ta? Întrebă el amuzat când am coborât, în loc de salut.
- Nu și tu, am oftat.
- E minusculă, chicoti el.
- Nu e adevărat! m-am bosumflat. Este perfect simetrică cu statura mea!
Râsul lui mă binedispuse și pe mine, deși nu voiam să recunosc.
- Mergem? L-am întrebat cu o nerăbdare ușor exagerată.
- După tine, șefa! Luă el poziție de drepți.
Mi-am dat ochii peste cap și am luat-o înainte.
- Într-o zi, jur că o să îți pun la punct privirea aia! l-am auzit spunând cu o voce joasă și serioasă, iar mie îmi tresări inima de emoție, însă am continuat să merg, prefăcându-mă că nu l-am auzit.
Clădirea era imensă, pe un singur etaj și în întregime din beton. Anii în care nu fusese folosită își pusese amprenta asupra ei, dar avea o poziționare foarte buna și o curte spațioasă.
Am deschis poarta cu cheile primite de la David, mă întâlnisem cu el înainte să vin aici, și am intrat în curte alături de Marco, care privea clădirea impresionat. Am ajuns și în fața ușilor enorme ale hălii și de data aceasta l-am lăsat pe Marco să deschidă. Era enormă.
Nu avea alți pereți în interior, doar piloni de susținere, geamurile erau sparte aproape toate și iluminarea nu funcționa.
Am înaintat pentru a vedea mai bine până unde se întinde suprafața halei și m-am întors spre Marco. Din cauza semi-întunericului și a faptului că stătea întors spre mine, puteam să îi desting doar jumătate din față.
- Bun, știu că arată rău, dar avem enorm de mult potențial aici. Nu este compartimentată, deci putem să o facem noi după propriile noastre nevoi, iar spațiul ăsta imens ne lasă atât de multe opțiuni!
- Mie îmi place, vorbi el și se apropie de mine, până i-am vazut ochii întunecați la doar câțiva centimetri.
- Mă bucur să aud asta, am răspuns încurcată. De ce era atât de aproape? Puteam să îi simt mirosul înnebunitor și faptul că inima mea bătea ca la maraton, nu mă ajuta prea mult. O să îl anunț pe David.
Am vrut să trec pe lângă el pentru a ieși cât mai repede la aer, însă el mă prinse de mână. Am înghețat, iar el veni în fața mea și fără să îmi dea drumul, își împleti degetele cu ale mele.
- Mi-e dor de tine, șopti el grav și am închis ochii , simțind cum durerea stă la pândă, așteptând momentul potrivit ca să iasă afară.
- Te rog, nu face asta, am spus încet, încercând să mă controlez.
- Chiar atât de mult mă urăști? Continuă el blând. Privește-mă, Elena.
Am deschis ochii și fața lui era extrem de aproape.
- Îl iubești?
- Asta este irelevant pentru relația noastră profesională, am răspuns rece.
Nu putea să-mi facă asta, de ce trezea în mine monstrul sfâșietor pe nume trecut acum, după atâta timp?
- Mă doare fix in pulă de afaceri în momentul ăsta, spuse el printre dinți, strângându-mă mai tare de mână. Vreau să știu dacă îl iubești.
- Îl iubesc suficient.
Ochii lui m-au fulgerat.
- Nu e adevărat.
- El este ceea ce îmi doresc.
- Dar nu e ceea ce ai nevoie.
Durerea veche amenința să iasă și nu puteam să accept asta, nu puteam să las acele amintiri oribile să pună stăpânire pe mine din nou! El le trezea! Doar el era de vină pentru tot!
- De unde știi tu ce îmi doresc eu, sau ce e mai bine pentru mine? Aproape am strigat și am simțit cum lacrimile își fac simțită prezența. M-am schimbat, Marco!
- Minți! mă acuză el furios.
- Știi ceva, ia mai du-te tu naibii, am spus nervoasă și mi-am smucit mâna dintr-a lui, dar cu un gest rapid mă cuprinse de talie și mă întoarse spre el.
- Demonstrează-mi că asta nu înseamnă nimic pentru tine și îți jur că nu o să mă mai vezi niciodată!
Când termină de vorbit, cealaltă mână se adânci în părul meu de la ceafă și își strivi buzele de ale mele. Eram perfect hotărâtă să nu răspund, să rămân așa, stană de piatră, până va înceta, dar el își dădu seama de ceea ce am în gând. Îmi plasă mici sărutări pe buze, apoi se opri și îmi linse lasciv buza de jos, apoi o cuprinse între dinți, o mușcă tare ca mai apoi să o sugă cu plăcere, lăsând un sunet gutural să îi iasă din gât. Dorința îmi explodă în fiecare nerv din corp și am deschis pierdută gura. Limba lui o găsi pe a mea, în timp ce buzele se uneau și se mângâiau. Ne sărutam atât de adânc, de pasional, de bine...
Oh, uitasem cât era de bine!
I-am simțit mâna ridicându-mi printr-o mișcare bruscă fusta, în timp ce el cobora cu limba între sânii mei. Amintiri în care hainele îmi erau date jos cu forța au început să mi se învârtă în minte și l-am împins cu toată forța.
- Nu! Am strigat și mi-am dat seama că plângeam.
- Elena, ce..., începu el să vorbească, dar rămăsese uimit văzându-mă atât de afectată. Ce se întâmplă?
- Nu vreau să mă mai atingi vreodată, am spus printre suspine, aranjându-mi hainele.
- Iubito, mă sperii! Vorbi el cu ochi mari încercând să se apropie.
- Nu mă atinge! am strigat și am ieșit în grabă din hală.
* Marco *
Era atât de bine, atât de a dracului de bine! Nici nu mai știu când am sărutat ultima dată o femeie cu atâta poftă! Și încă ce sărut, atât de pasional și excitant, eram în culmea fericirii! De câte ori nu visasem eu momentul ăsta? De câte ori nu îmi imaginasem că o sărut și o fac a mea încă o dată?
Iar ea respira greu, aproape gâfâia și felul în care își încolăci brațele în jurul gâtului meu, trăgându-mă mai aproape, mă făcea să îmi pierd mințile. Mă voia, și ea mă voia. Doar asta conta acum.
I-am pus mâna pe picior și când i-am simțit pielea fină și fierbinte, nu am putut să mă mai abțin și i-am ridicat fusta, într-un mod nu tocmai blând. Acest gest parcă provocase un declic în mintea ei, pentru că mă împinse cu putere, iar groaza ce i se citea în privire mă paraliză.
- Nu! A strigat ea îngrozită și lacrimile au început să îi curgă pe obraji.
M-a vrut, eram a dracului de convins de asta, am simțit-o. Atunci ce naiba s-a întâmplat?
- Elena, ce..., am început să vorbesc, dar nu îmi găseam cuvintele. Trecea prin ceva mai presus de noi. Ce s-a întâmplat? Am reușit să o întreb într-un final.
- Nu vreau să mă mai atingi vreodată! Îmi strigă ea în față și știam că nu asta își dorește, aproape mi-a gemut în brațe mai devreme, ce naiba?
Începu să își aranjeze cu disperare hainele și în acel moment mi-am dat seama că ascundea ceva de mine. Mama avusese dreptate, suferise mult prea mult, dar ce s-a întâmplat cu ea, încât este atât de speriată? Voiam să o ajut, să o strâng la pieptul meu si să îi spun că este în siguranță, să o alin! Voiam cu o disperare la fel de mare să o protejez!
M-am apropiat încet de ea.
- Iubito, mă sperii!
Dar ea nu făcea decât să se îndepărteze.
- Nu mă atinge! Aproape îmi strigă în față și ieși grăbită din hală, lăsându-mă să privesc în urma ei.
Durerea asta futută... morții măsii de durere, mă înghițea cu totul. Felul în care mă respinse mă făcu să îmi dau seama că este singura femeie pe care am iubit-o și o s-o iubesc vreodată. Dar, femeia asta fuge de mine.
Mă respinge! După sărutul acela care mă trezise din nou la viață, ea fugise de mine. Fumam țigară după țigară și mă invârteam ca un leu în cușcă. Teroarea din ochii ei... Ce s-a întâmplat cu ea?
Întrebarea asta nu îmi dădea pace și acum că am regăsit-o, eram mai hotărât ca oricând. Voi lupta pentru ea, până când o să mă distrugă dragostea asta de tot, eu o să continui să lupt, iar dacă mă va doborî în cele din urmă, voi cădea la picioarele ei. Nu am sens fără ea, au trecut șase nenorociți de ani în care nu am reușit să umplu golul lăsat de ea. Voi face orice va fi nevoie ca să o recâștig.
Orice!