— Ieși afară, Vlad, murmură din nou, ignorandu-și in continuare părinții.
— Nu.
— Ieși dracului afară.
Vlad trage aer în piept și o forteaza din nou să-l strângă în brațe.
— E sora mea.
Acesta tragr aer în piept și se desprinde de o Raluca buimacă ce încearcă să proceseze informația.
— Ce? întreabă dintr-odată.
— E sora mea, nebuno.
— E...ce?
— Soră. S, o, r, ă.
— Cum adică e sora ta?
— E sora mea.
— E sora ta?
Vlad pufnește, dându-se bătut. Ar râde dacă nu ar fi în pericol ca Raluca să nu-l creadă și să se ducă pe apa sambetei toată relația.
Raluca se ridică de pe pat și iși lipește mâinile de obraji, fiind vizibil strrsată și uimită.
— De ce zici asta abia acum?
— Nu m-ai lăsat. De cand am venit, tot turui ca nebuna tot felul de...
— Nu zic de ziua asta, tună ea pe un ton amenințător, iar Vad cască ochii către ea. Zic de...până acum.
— Asta tot încerc să-ți explic. Lasă-mă să vezi și varianta mea, apoi ți-am zis. Tu hotărăști dacă mă vrei aproape sau nu, iar eu îți voi respecta decizia.
— Te ascult, spune in timp ce țipă și la părinții ei că este bine.
— Nu aici, Raluca. Vreau să vorbim... Dar împreună și cu ea. Cu Evelina.
— Nu am ce să discut cu ea. Și știi ce? Nu cred o iotă. De unde și până unde e soră-ta?
— Ai afla. Dacă ai vrea să ne întâlnim toți trei. Sau patru. Dacă vrei să vina și ...noul tău iubit. Jeff.
Raluca își încleștează maxilarul și îi aruncă cea mai urata privire, după care încuviințează din cap.
— Mâine. La ora 16. La cafeneaua din centru.
* * *
Ale pufnește în râs în timp ce Roxy mănâncă cu poftă dintr-o pungă de chips-uri. Raluca mârâir către prietena ei ce are o criză de râs, dar se axează pe Roxana ce o privește serioasă și cu o atenție dubioasă.
— Bine că nu a zis că e var-sa, aici chiar ar fi o problema! râde în continuare Ale, dar se oprește din râs când primește o pernă în cap de la Raluca. Ce? Toată lumea știe scuza aia cu verișoara. Iar după ce vă depsărțiți, îl vezi mozolindu-și verișoara ta.
Raluca mârâie în continuare spre ea, iar Roxy pufnește nervoasă. Ambele fete, își îndreapta privirea către prietema lor ce trântește punga de chips-uri și este roșie la față de nervi.
— Ești bine, Roxy? întreabă Raluca, în timp ce Ale se încruntă spre ea.
— Era doar o glumă, mormăie ea. Sau ce, nu-mi spune că Sorin s-a cuplat cu " verișoara" lui!
— Termină, Alexandra! spune Roxy și evită privirea celor două prietene. Nu-mi pasă de gluma ta.
— Ce s-a intamplat, Roxy? Te-a supărat Sorin? Te-am supărat noi? vrea Raluca să știe, însă Roxy le evită privirea în continuare.
— Oh, spune Ale din nou. Știu. Acum mi s-a aprims beculețul. Are legatura cu Vlad, așa-i?
Raluca ridică o sprânceana curioasă, iar Roxy o străpunge pe brunetă nervoasă, însă peste câteva minutr își lasă umerii în jos, semn că cedează.
— Nu înțeleg, mormăie Raluca, iar Ale se ridică în picioare.
— Simplu. Roxy a avut sentimente față de Vlăduț al tău. Și probabil nu-i convine că te cheama fix peste o oră să îți explice, și să vă împăcați.
— Lasă-mă să-mi zic varianta, ok? Nu ai dreptul să vorbești în locul meu. Și nu, nu e vorba că nu-mi convine. Poți face ce vrei, Raluca. Eu doar...știu ce fel de persoana este. Sau a fost. Da, l-ai schimbat, dar eu, una, știu cât de mult ține la sora lui și...
— Știai de Evelina?
Roxana tace. Mijește ochii de colo, colo, ușor agitată. Le ecita privirea prietenelor sale, iar ele au înțeles. Tăcerea Roxanei era un mare " Da" .
— Nu-mi vine să cred. Știai de ea. Știai că e sora lui. Iar mie nu mi-ai zis. M-ai lăsat aici să-mi storc creierii de ce a a ales-o pe ea și acum vii și-mi zici că...
— Raluca, încearcă Roxana s-o calmeze, deoarece ajunsese să ridice tonul destul de tare.
— Ține-ți gura! o făcu să tacă Raluca, îndreptându-și degetul arătător către ea. Parcă eram prietene, Roxy? Acum ce se intampla? Hă?
Raluca își trcee mâna prin păr nervoasă și agitată și se așează pe pat, punandu-si mâinile în cap.
Ea șu Roxana erau prietene, prietene chiar bunr. Ele s-au cunoscut inainte să o fi întâlnit pe Ale. Și chiar de la inceput nu o simțea pe Roxy foarte... deschidă și foarte atașată de Raluca ca și persoana, așa cum ea era. Mereu când venea vorba de Vlad, Roxana mereu a avut de spus câte ceva despre el, ceva de rău. Și nu înțelegea, Raluca nu putea percepe de ce il uraste atât de tare, deoarece nici în adolescenta nu fusese atât de rău pe cât ea îi tot spunea doar ca să o îndepărteze.
Iar acum...acum ce se intampla? De ce apare dintr-odată și își dezvăluie sentimentele față de el? De fostul ei iubit?
— Nu ti-e rusine de tine, Roxana? întreabă în cele din urmă Raluca.
— Nu are de ce să-mi fie rușine.
— Ai avut sentimente față de el, sau nu?
— Da, a avut. Mi-a spus mie asta. În cei doi ani în care tu ai fost plecata în Cuba, Roxana încerca să se atasezede Vlad. Iar eu nu intelegeam. Până mi-a zis. Însă nu i-a ieșit cu el, în schimb, i-a ieșit cu Sorin.
— Nu știi nimic, Ale! se revolă Roxana, încercând să-i explice. Nu avea rost să-ți zic că mi-a plăcut de el. Era o prostie. Chestii de adolescenți.
— Mai ții la el? întreabă Raluca, frrcandu-și tâmpla, fiind depasita de situație.
— Nu.
— Ieși afară, Roxana, mârâie Ale și face doi pași către ea. Ieși chiar acum afară.
— Raluca...
— Ieși afară! Mă minți pe față!
* * *
Nu trebuia să se mai gandeasca la Roxana, ea era ultima persoana cruia ar fi trebuit sa-i oferr atentie. Acum, toată atentia ei trebuie indreptata spre Vlad și Evelina. Nu l-a chemat și pe Jeff, l-ar fi durut. Nu prea a mai vorbit cu el, desi ar fi trebuit sa fie alaturi de el, sigur sufera din cauza acestei blonde fata inima! Cum sa lasi un baiat ca Jeff? Orice poveste ar acea de spus, nimic nu o scuza ca a venit aici drept iubita lui Vlad. Pentru asa cun a durut-o pe ea, asa l-a durut si pe Jeff.
La naiba, a asteptat-o atâta timp ca să ce? Sa vină cu un tip la braț?
Ora 16:10. Se așezase la o masa, comandandu-si o cafea, așteptându-l pe Vlad ... cu Evelina. Era pentru prima dată cand va vorbi cu ea despre ei.
Și peste trei minute, pe ușa cafenelei, intră cei doi, însă nu singuri, urmați de Jeff. Un Jeff trist vizibil și agitat, exact cum era și ea.
Se așeaza toți trei la masa Ralucai în tacere, Jeff salutând-o din cap, Evelina se aseaza între cei doi fara ca măcar sa arunce o singură privire spre Raluca, iar Vlad se aseaza între Raluca și Evelina, salutand-o pe Raluca cu un " Hei" abia auzit.
Era tensiune între cei patru.
Între fiecare.
Față în față toți patru. Putea fi mai rău de atât?
Însă Raluca nu voia sa para slaba sau la mana lor, de aceea adopta o pozitie confortabila, lipindu-si sparele de spatarul scaunului si duce ceasca de cafenea către gura.
— Spune-ți repede, nu stau mai mult de 60 de minute, spune Raluca cu un aer arogant, privindu-i pe rand in ochi. Oh, uite, deja au trecut 5,mai aveti 55 de minute.