Resentimente

Capitolul 65

- Și nu-mi vei spune de ce te-ai certat cu Vlad? întreabă Jeff, jucându-se cu paiul din sticla de suc și privind-o pe Raluca curios și trist în același timp.

- Are rost? intreaba ea plictisită, având privirea pierdută spre fereastră.

- Are, cred. Când vorbim ne simțim mai bine, știi?

Raluca plescăie plictisită și se foiește de câteva ori în scaun agitată, când îi vede gașca lui Vlad, venind spre acel bar. Spera să nu fie și el, asta ar accentua starea de răceală între ei, însă Raluca avea impresia că doar ea lupta pentru acea relație.

Însă a sperat degeaba. Vlad era acolo, fiind foarte atent la telefon. Însă când Cosmin deschide ușa barului, acesta își ridică capul din telefon și studiază toată încăperea cu o privire plictisită. Însă imediat cum ochii i-au căzut pe Raluca, tot corpul i se încordează și își încleștează maxilarul vizibil nervos.

Dar Raluca nu avea de gând să facă vreun gest. Când ochii i s-au întâlnit pentru o clipă, ea a simțit un ghimpe în stomac, dar privirea îi revine la Jeff. Dacă lui nu-i păsa, ei de ce să-i pese?

- Vrei să mergem altundeva?

Auzise vocea lui Jeff, dar ea era atentă la Vlad. Pentru că nu a venit la ea sa-i ceară explicații, ci și-a văzut de prietenii lui. Iar asta a durut; da, în interiorul ei și-ar fi dorit să-i ceară explicații, să fie gelos.

- Raluca?

- Da?

- Te-an întrebat ceva, aiurito, râde slab Jeff.

- Scuze, murmură Raluca, încercând să nu se mai gândească atât de mult la Vlad Mondragon. Nu, nu vreau. Nu are decât să facă ce vrea, nu trebuie sa-l las să-mi controleze viața.

Jeff zâmbește inocent și încearcă să o prindă într-un selfie. Bineînțeles că nu a fost pe fază și fața i-a ieșit stâlcită. El începe să râdă, dar râsul celor din grupul lui Vlad era mult mai zgomtos.

Vlad era foarte aprins într-o conversație cu o roșcovană, ceea ce o face pe Raluca să turbeze. Ar fi vrut să se ducă să-i rupă părul din cap roșcatei, dar astfel nu rezolva nimic. Și la naiba, aproape se urca călare pe iubitul ei!

- Sărută-mă.

Jeff ridică privirea dintr-odată spre Raluca, cu chipul confuz și încruntat.

- Sărută-mă, Jeff. Acum.

- Dar- ...

Însă îl sărutase ea. Era în stare orice numai să-l facă gelos pe Vlad. Și da, reușise. Pentru că Vlad face ochii mari și din cativa pași îl prinde pe Jeff gulerul bluzei pe care acesta o purta și-l loves5e din plin cu pumnul, încât acesta cade pe spate amețit.

- Înceteaza, Vlad!

Vocea ei îl liniștește și iese pe ușa localului nervos și încordat, iar Raluca îl urmează la randul ei furioasă, trântind ușa în urma ei. Jeff se așează confuz pe scaun fara să se ducă după Vlad să-l confruntr, sau să îl înjure. Nu, Jeff nu era astfel. Și asta era cel mai frumos la el; comportamentul și raționamenul său.

Vlad se oprește nu departe de local, lângă o bancă, dar nu pentru a se așeza lângă, ci pentru a o lovi cu toți nervii până începe să-l doară piciorul și până Raluca ajunge în dreptul lui și-l întoarce, apucându-l de umăr cu toată forța ei.