Resentimente

Capitolul 8

  

    El. A venit!

   ~

    Vlad se apropie de noi și-l gonește pe pe Alex amenințându-l să nu se mai apropie de mine. Roșisem, știam asta. Se apropie de mine si mă mângâie pe față. Îi zâmbesc timid iar el îmi șoptește:

   — Ești bine? mă întreabă zâmbindu-mi cald iar eu simțeam cum mă înmuiam la vederea acelor ochi.

   — Da... Îți mulțumesc că ai intervenit.

   — Nu l-aș lăsa să-ți facă vreun rău...

      ~

      — Ce naiba? 

     Dintr-odată Vlad dispăruse din fața mea iar acea căldură din corpul meu se evaporă de ceva timp. Vlad se afla, de fapt, la intrarea în clasă și vorbise în timp ce venea cu pași mari spre mine și nenorocit, încât Alex nici nu mai apucase să-l vadă pe cel ce-l lovise. Vlad veni cu viteza spre noi doi și-l trage de brațe pe jos trântindu-l cu putere pe jos încât tipul se strâmbă de durere. Acesta începe să-l lovească cu putere urcându-se pe el. Deja chipul lui Alex era prin de sânge și încep să mă agit foarte tare, încât mă apropii de ei și-l apuc pe Vlad de brațe dar el mă împinge și pe mine. Eram foarte speriată si nu știam cum să-l opresc pe nebunul ce-l lovea pe baiat continuu.

   — Vlad, oprește-te, te rog!

   Dar degeaba țipam la el, se ridicase când Alex leșină. Nu știam de ce îmi era mai frică, de faptul că Alex avea să pățească ceva din cauza mea sau că Vlad putea fi sancționat pentru asta?

   El mă ia de braț și mă trage cu brutalitate după el încât simțeam că brațul era pe cale să mi se rupă. Lacrimile mele nu-l opreau din a mă trage de braț. Mă trage până afară ca un nebun și încep să mă panichez, dar nici eu nu știam sigur de ce, dar nu-mi era frică de el. Până la urmă, eu nu făcusem nimic.

   — Ori ești o târfă, ori o victimă, îi aud vocea în timp ce se oprește  dându-mi drumul la braț. Dar lasă asta, nu-mi pasă, dă-mi banii.

   Ne oprisem în mijlocul drumului și-l priveam încă speriată. Întinse mâna spre mine așteptând să-i dau drumul, să plece și să nu mă mai bage în seamă niciodată...

   — Vei avea probleme, Vlad. Din cauza mea...

   — Nu-mi pasă. Sper că doar nu te tăvăleai cu idiotul ăla, spune el luându-și un ton ironic și plin dr amuzament în același timp.

  — Nu... Am fost mutată cu el în bancă. Pur și simplu te așteptam să-ți dau banii și a început să mă atace. Dar eu nu i-am făcut nimic, nici nu știu de ce a făcut asta. Nu i-am spus nimic, nu-l cunosc și nu sunt atât de atrăgătoare să pună ochii pe mine. Nu înțeleg.

   — Poate a fost pus de cineva, murmură Vlad după care dă ochii peste cap și-și flutură mâinile în aer. Dă-mi banii.

   — Sigur, am spus și-mi dau ghiozdanul jos din spate scoțand banii din buzunarul cel mai mic al ghiozdanului și-i întind și începe să-i numere. Sper că sunt măcar jumătate... Apropo, Vlad. Înainte să pleci vreau să-ți mulțumesc pentru că ai intervenit. Cine știe ce mi se întâmpla dacă nu apăreai.

   — E ok. Pur și simplu nu-mi place să văd tipi abuzând copile inocente. Mi s-a întâmplat să...

   — Ai fost abuzat? tresar și-l surpind râzând de mine și-i puteam observa chipul atât de frumos și atât de senin când râde. Mă îndrăgostisem a doua oară de el.

  — Nu, aiurito. Voiam să zic de sora mea. Am o soră căruia i s-a întâmplat...

   Oare era vorba de Miruna? Poate de aceea era atât de rea. Oricum, niciodată nu aveam s-o judec. Știam că în spatele comportamentului ei era de fapt o tragedie.

   — Oh, îmi pare rău...

   — E ok, zice din nou și își trece mâna prin acel păr atât de plin de volum și atât de sclipitor, sau poate eram eu prea îndrăgostită de el. Păi, aștept și restul banilor. Baftă!

     

      Imediat cum ajung acasă mă pun la teme. Nu aveam foarte mult de scris, ceea ce mă bucura. Capul mă durea așa că m-am pus să dorm măcar câteva minute... dar acele minute s-au prelungit în ore. Se făcuse 18:03 și am tresărit din pat deoarece aveam să mă întâlnesc cu Miruna iar eu nu eram pregătită. La și 10 abia eram gata și eu, sau pe jumătate gata. Adevărul e că-mi era foarte frică de ea și de ce avea să se întâmple în seara asta. Dar trebuia s-o fac, n-o puteam lăsa să mă îndepărteze de Vlad. Nu acum...deși știam că niciodată nu avea să se uite la mije într-un alt mod. Nici eu nu m-aș fi uitat, dar nu-l voiam nici ca dușman. O simplă prietenie îmi era de ajuns, mă mulțumeam cu atât.

       Părinții probabil erau prin oraș deoarece nu-i văzusem, ceea ce-mi ușura treaba. Ea, Miruna, împreună cu un tip mult mai mare decât ea, mă aștepta în fața porții. Făceam pași mari către cei doi și când ajung îi observ încruntarea Mirunei și îmi trece un fior pe șira spinării:

    — Ai întârziat. Vocea îi era mult mai subțire ca de obice și-i observ hainele ei că erau destul de...vulgare pentru vârsta ei.

   — Îmi pare rău, am...

   — Nu-mi pasă ce ai făcut, spune ea scurt și vine spre mine, mă ia de braț și mă trage după ea și după tipul îmbrăcat a costum și ochelari negri.

    După ce mă urcă într-o mașină cu cei doi, ajungem la un club, se pare. Ea se dă jos, iar eu o urmez și tipul stătea ca un scai după Miruna. Trăgându-mă după ea, intrăm în club și observ oameni diferiți ce dansau, beiau sau filtrau cu persoanele de sexul opus. Toate astea mă scârbeau, simțeam că-mi venea să borăsc de la acel miros îngrozitor. Miruna mă trage după ea în baia clubului, tipul așteptându-ne la ușă.

    — Fii atentă, fetițo. Nu e greu ceea ce-ți cer. Eu vreau să mă distrez, dar idiotul de frate-miu mi-a pus um bodygard să mă păzească peste tot, deoarece lui nu-i convine de iubitul meu. Și da, l-a pus ca să nu mă mai văd cu el. Ceea ce vei face tu dacă nu vrei să-i zic lui Vlad că m-ai enervat azi, vei face într-așa fel să-l ții ocupat. Beți ceva și vă duceti sus în camere, ne-am înțeles?

   Nici nu a așteptat să-i zic ceva căci o și tulise, iar eu ies după ea, dar o pierdusem și pe ea, și pe bodygard. Am dat-o în bară... Oricum nu puteam face nimic și tot în bară o dădeam și atunci.

   Plecasem din acel club nenorocit și fug spre casă. Aveam să înfrunt situația mâine. Bătaia de jos a Mirunei și cum ea era o scorpie, îi va zice lui Vlad și uite așa totul se va duce de râpă. Din nou.