- Și nu-mi vei spune de ce te-ai certat cu Vlad? întreabă Jeff, jucându-se cu paiul din sticla de suc și privind-o pe Raluca curios și trist în același timp.
- Are rost? intreaba ea plictisită, având privirea pierdută spre fereastră.
- Are, cred. Când vorbim ne simțim mai bine, știi?
Raluca plescăie plictisită și se foiește de câteva ori în scaun agitată, când îi vede gașca lui Vlad, venind spre acel bar. Spera să nu fie și el, asta ar accentua starea de răceală între ei, însă Raluca avea impresia că doar ea lupta pentru acea relație.
Însă a sperat degeaba. Vlad era acolo, fiind foarte atent la telefon. Însă când Cosmin deschide ușa barului, acesta își ridică capul din telefon și studiază toată încăperea cu o privire plictisită. Însă imediat cum ochii i-au căzut pe Raluca, tot corpul i se încordează și își încleștează maxilarul vizibil nervos.
Dar Raluca nu avea de gând să facă vreun gest. Când ochii i s-au întâlnit pentru o clipă, ea a simțit un ghimpe în stomac, dar privirea îi revine la Jeff. Dacă lui nu-i păsa, ei de ce să-i pese?
- Vrei să mergem altundeva?
Auzise vocea lui Jeff, dar ea era atentă la Vlad. Pentru că nu a venit la ea sa-i ceară explicații, ci și-a văzut de prietenii lui. Iar asta a durut; da, în interiorul ei și-ar fi dorit să-i ceară explicații, să fie gelos.
- Raluca?
- Da?
- Te-an întrebat ceva, aiurito, râde slab Jeff.
- Scuze, murmură Raluca, încercând să nu se mai gândească atât de mult la Vlad Mondragon. Nu, nu vreau. Nu are decât să facă ce vrea, nu trebuie sa-l las să-mi controleze viața.
Jeff zâmbește inocent și încearcă să o prindă într-un selfie. Bineînțeles că nu a fost pe fază și fața i-a ieșit stâlcită. El începe să râdă, dar râsul celor din grupul lui Vlad era mult mai zgomtos.
Vlad era foarte aprins într-o conversație cu o roșcovană, ceea ce o face pe Raluca să turbeze. Ar fi vrut să se ducă să-i rupă părul din cap roșcatei, dar astfel nu rezolva nimic. Și la naiba, aproape se urca călare pe iubitul ei!
- Sărută-mă.
Jeff ridică privirea dintr-odată spre Raluca, cu chipul confuz și încruntat.
- Sărută-mă, Jeff. Acum.
- Dar- ...
Însă îl sărutase ea. Era în stare orice numai să-l facă gelos pe Vlad. Și da, reușise. Pentru că Vlad face ochii mari și din cativa pași îl prinde pe Jeff gulerul bluzei pe care acesta o purta și-l loves5e din plin cu pumnul, încât acesta cade pe spate amețit.
- Înceteaza, Vlad!
Vocea ei îl liniștește și iese pe ușa localului nervos și încordat, iar Raluca îl urmează la randul ei furioasă, trântind ușa în urma ei. Jeff se așează confuz pe scaun fara să se ducă după Vlad să-l confruntr, sau să îl înjure. Nu, Jeff nu era astfel. Și asta era cel mai frumos la el; comportamentul și raționamenul său.
Vlad se oprește nu departe de local, lângă o bancă, dar nu pentru a se așeza lângă, ci pentru a o lovi cu toți nervii până începe să-l doară piciorul și până Raluca ajunge în dreptul lui și-l întoarce, apucându-l de umăr cu toată forța ei.
El părea obosit din toate punctrle de vedere.
- Ce a fost asta, Vlad? Ce naiba încerci să faci?!
Vlad nu-i vorbește. O privește încordat și trist, cu ochii pierduți.
- Nu te mai înțeleg! La naiba! Chiar nu vezi că îmi înfrângi inima? Chiar nu-ți pasă?
Lacrimi. Lacrimile Ralucăi curgeau grămadă pe obrajii îmbujorați, iar de asemenea sufletul lui se sfărma în mii și mii de bucățele.
- Îmi pare rău...
- Pentru ce-ți pare rău, Vlad? Vorbește naibii cu mine dacă ai vreo problema. Sunt aici pentru tine, bine? Sunt aici, te voi susține.
- Îmi pare rău că te fac să suferi, îmi pare rău că am ales-o pe ea.
Raluca clipește buimacă și simte în stomac o duretr asemenea unui pumnal. Înghite în sec și respirà sacadat.
- Care ea, Vlad?
- Evelina.
Evelina.
Deci tu ești cea care te-ai băgat în viața lui Vlad.
Dar cine ești, Evelina?
- Cine e această Evelina, Vlad? Te pot ajuta, te pot înțelege. Putem trece asta împreună fara să ne certam, fara sa stam departe unul de altul!
- O iubesc, Raluca. Trebuie s-o ajut.
Tăcere. Raluca nu înțelege mare lucru. Dar vorbele lui îi răsunau prin minte.
O iubește.
O iubește?
- Dar pe mine nu mă iubești, Vlad?
- Nu e ceea ce cre-....
- Să te ia dracu'! Nu înțeleg nimic! Tu te bâlbâi! Cine ești, Vlad? De ce mă urăști? De ce îmi ucizi sufletul astfel? Ce nu ți-am oferit? Zi, băiete! Ți-am dat tot ce am avut de oferit. Nu a fost de ajuns?
Vlad tăcea. Tăcea și urla în sinea lui căci nu-i putea explica nimic.
- Mâine voi pleca. Nu știu când mă voi întoarce. Dar când o voi face, promit că voi fi numai al tău și...
Raluca ridică mâna în semn să tacă și Vlad înțelege mesajul.
- Crezi că eu te voi mai aștepta, Vlad? Nu ești în stare să-mi spui adrvarul. Imi spui ca iubești o alta fata...si acum imi spui ca pleci? Ei bine... Iti spun ca este prea tarziu. Nu sunt proasta, Vlad. Și chiar am gasit o persoana care sa ma iubeasca cu adevarat.
Vlad râde ironic și își dă ochii peste cap. Se purta de parcă era un nebun, de parcă era drogat. Raluca încearcă sa nu se gandeasca la asta acum.
- Cine? Jeff ? Fraierul ãla?
- Jeff e mai bărbat decât tine de 10 ori!
Da. A zis-o.
Vlad rămâne mut. Timp de un minut abia clipește și înghite în sec. Se încruntă ușor și parcă ochii încep să-i străluceasca, însă Raluca nu era sigura de asta, pentru ca si ochii ei erau inecato de lacrimi.
Acum ii parea rau de ce a zis. Pentru ca nu crede neaparat ceea ce a zis.
Vlad se retrage de lângă ea usor, cu pasi mici si abia auziti.
- Te iubesc, Raluca. Eu mă voi întoarce. Îți voi explica după totul. Sper doar...sper doar să te mai găsesc.
Și pleacă.
„ Întoarce-te, Vlad. Haide, uită-te la mine. Nu pleca așa, fii mai convingător de ceea ce ai spus pentru ca nu te mai cred. Iubești pe altcineva, asta inseamna ca mi-ai fost infidel? "
* * *
- Sigur ești bine? întreabă Raluca pentru a zecea oară, încât Jeff râde haotic și se strâmbă când simte vata apăsată pe rana de la buză.
- E doar o zgârietură. Nu mi-a spart capul.
- Vreau să vorbim...
Jeff devine serios și se așează mai bine în scaun.
- Te ascult.
- Eu și Vlad...ei bine, nu mai suntem împreună. Nu știu dacă am exagerat sau nu, dar ceva e cert. Nu mă iubește pe cât spune.
- Raluca...
- Da,Jeff! Știu ce vorbesc. S-a văzut... Și ceea ce vreau să-ți spun e că m-a cam luat gura pe dinainte și...
- Am auzit.
Raluca își mușcă buza inferioara și-i evită privirea.
- Eu nu știu ce simt pentru tine, Raluca. Dar simt ceva...ceva aparte. Pe care am mai simțit-o doar la o persoană..
- Uite, Jeff, eu nu vreau să mă folosesc de tine să trec peste asta. Ar fi urât din partea mea. Foarte urât și...
Însă conversația le este întreruptă de telefonul Ralucai ce sună dintr-odată. Jeff oftează, iar ea adopta o privire vinovata, mimând un „scuze", vrând să se ridice de lângă el.
- Stai, murmură Jeff inainte ca ea sa se ridice. Vreau să...
Trage aer în piept.
- Eu vreau să mă folosești.
Raluca, în imaginația mea. 💜
Bunăă!
Știu că vă plictisesc, dar încă mai sunteti câțiva care aștept să postez. Hei, asta e pentru acei " câțiva" :)) Vă multumesc că mă susțineti chiar și când...nu pot face mai mult de atât. Pentru că da, viața nu e roz.
Niște păreri cu privire la carte m-ar ajuta mult...
Mi-e mult mai ușor să scriu, știindu-vă și părerea voastră. Fie una bună sau rea.
Vă sălut și pe voi, cititorii ăia din umbră care nu voteaza, nu lasa comentarii.
Îmi pare rău încă o dată că nu îmi mai pot găsi mult timp de scris și pentru că acest capitol e scurt și...pentru că vă plictisesc probanil dar chiar nu pot grăbi actiunea.