Ramon râse, după care fu urmat și de alte râsete.
— Nu mă provoca, Mondragon. Știi cât de mult rău îți pot face, de ce nu te gândești puțin? Sau ce? Nu-mi spune ca te-ai îndrăgostit! Ai uitat ca noi impartim tot ca fratii? Nu e frumos sa tii doar pentru tine, corect? Sau ne tragem de sireturi, dragutule? Dacă Raluca e a ta, înseamnă că e și a mea, corect?
— Dacă te mai atingi de ea o singură dată vei ieși cu capul spart din asta. Sau eventual, fără el.
Ramon se uită bine la el, parcă analizându-l pentru prima dată. Raluca stătea lipită de spatele lui Vlad, speriată și stresată, strângându-i bluza cu putere, fără să-și dea seama.
Ramon se apropie de el și-i zâmbește batjocoritor.
— Mare greșeală faci, Vlăduț. Tu ai uitat cine sunt eu? Ai uitat ce și câte pot face eu? Nu cred că vrei să intru în detalii. Dar îți reamintesc situația, scumpule. Ești singur aici, doar cu târfulița ta, fără gașcă. Și tu încă ai tupeul să ridici tonul la mine și mai ales să mă ameninți?
Dintr-o mișcare unul dintre tipi îl lovește pe Vlad în tibie, iar Ramon o trage pe Raluca spre ea.
— Nu înțeleg ce-i place lui Vlad la tine. Ești o slăbănoagă, zici că ai două bețe înfipte-n fund și scârbos, ai acnee. Lui îi plac doar fetele frumoase, cu forme si bine dotate, înalte, care știu ce vor de la viață. Tu? Tu esti opusul. Ia zi-mi la ureche, îți place de el, așa-i? Ai vrea să te tăvălească putin, nu?
— Nenorocitule, dă-i drumul! răcni Vlad ridicându-se ușor, șchiopătând. Las-o în pace pe Raluca. E o fată cum tu niciodată nu vei avea!
Ramon râde scurt apoi el continuă:
— Ia mai zi-mi la ureche, tu știi pentru ce stă el cu tine?
Raluca se apropie de urechea lui și-i șoptește:
— Un prost mai mare decât tine n-am mai văzut! șopti ea apoi îl mușcă de ureche luând-o la goană.
Doar că tipii din grup erau peste tot, nu conta cât de repede fugeai, ei erau prea mulți. O prinde unul dintre ei, care arăta înfricoșător. Era plin de tatuaje și era chelios, având cicatrici pe față oribile. O aduse în fața lui Ramon ce își scotea o țigară foarte relaxat.
— Măi, măi! Vlăduț, ți-ai luat o tipă obraznică, nu crezi că ar trebui să o pedepsesc pe iubițica ta scumpă?
— Nu sunt iubita lui! Și lasă-mă! spuse Raluca cu un ton serios care pe Ramon îl făcuse să râdă.
— Serios, scumpo? Dacă nu erai iubita lui, de ce te-ar fi apărat atât de mult? Se vede clar că nu-l cunoști pe Vlad. .
— Ramon, termină cu prostiile si spune ce naibii vrei să spui si hai să terminăm tâmpenia asta.
— Știi ce vreau, spuse Ramon rânjind.
— Du-te dracu', atunci, încheiă Vlad și începu să se zbată din brațele tipilor doar că nu putea să scape. Fără păpusele tale nici cu degetul mic nu mă poți atinge!
Ramon tăcu. O strânse pe Raluca de braț iar ea scoase un geamăt de durere.
— Ești sigur?
— Foarte sigur, i-o tăiase în secunda următoare el foarte sigur pe el.
— Aha! Și cu iubita ta ce facem? Nu o împărțim asa cum făceam pe vremuri?
— Nu e iubita mea, murmură el încet evitând privirea Ralucăi.
— Încercați voi să mă păcăliți, dar nu reușiți. De aceea ea va fi a mea pentru puțin timp, înțelegi?.
— Ramon, las-o în pace pe fată. Ea nu are nicio vină de ceea ce este între noi. Nu e iubita mea, suntem doar prieteni foarte buni și atât. Nu e nevoie să-i faci rău.
Ramon începu să râdă gălăgios uitandu-se la Raluca, apoi la Vlad:
— Dacă era doar o prietenă nu o ocroteai atât de mult, idiotule.
— De ce ar trebui să îți dau ție explicații?
— Pentru că dacă e iubita ta...trebuie să fie și a mea. Sau ai uitat cum ai făcut cu Vali? Nu așa ar trebui să procedez și eu?
— Tu nu o iubeai.
— Dar tu, Vlad? O iubeai? Să fim serioși. Spune odata! Clar și răspicat, pe scumpa noastră Raluca o iubești?
Vlad era prins la mijloc. Nu știa ce simte de fapt. Se simțea altfel când era cu Raluca, dar nu știa dacă era iubire. Nu voia nici ei să-i facă speranțe, dar Ramon era un nemernic și trebuia sã cântărească bine răspunsul.
— Nu.
Raluca îl privea indiferentă. Privirea ei era inexpresivă deși o durea, o durea foarte tare. Dar ce mai conta? Oricum Vlad îi aducea numai probleme și peste acestea, nu avea nicio șansă cu el, nu ar fi putut să fie cu el niciodată.
Dar acum aveau altă problema. Una mai mare le nume: Ramon.
— Oh, bun! Deci e doar o târfă cum am zis.
— Nu, nu, nu! Stai, murmură Vlad încet cu nervii întinși până la maxim si făcea eforturi mari doar ca să nu-i zică vreo două sau mai multe, deoarece nu-și făcea rău numai lui, ci și Ralucăi și nu putea permite asta niciodată. O iubesc!
Acum nu mai putea fi indiferentă. Se uita la Vlad plin de speranță care îl privea pe Ramon cu ură.
— Deci, m-ai mințit. Sunteți împreună.
— Nu, idiotule.
— De ce?
Vlad ezită. Dar vorbi peste câteva secunde:
— Merită ceva mai bun.
— Așa e, râse Ramon cu poftă, pe mine! Abia aștept să...
— Numai să te atingi de ea și ești mort.
Ramon voia să-l enerveze la maxim, de aceea o lovi pe Raluca la picior și căzu în genunchi.
— Las-o în pace, idiotule! Mă jur că k să te fac praf, m-ai auzit? răcni Vlad disperat din toti plămanii dar Ramon râdea și se distra atât de bine pe seama lui.
— Da, sigur! Omoara-ma acum, te rog.
— Fără scalvii tăi, nu mă poți bate!
— Ești sigur?
— Foarte, răspunde Vlad scurt.
— Bine, zice Ramon devenind serios. Mâine la ora 23, la terenul vechi de fotbal de lângă padure. Numai noi doi, corp la corp. Dacă mă poți bate, Raluca e a ta, dacă nu, rămâne la mine. Ce zici? Sau îți va fi frică?
— De acord, răspunse Vlad fără să mai gândească. Te voi face praf. Dă-i drumul Ralucăi și las-o să vină înspre mine.
Ramon rade și bate din palme, iar Vlad se înroși și mai tare la față de nervi. Își făcea mari griji în privința Ralucăi, trebuia să o scape din mâinile lui.
— Eu o voi face praf pe tarfulita! Ea va rămâne la mine. Sau ce credeai? Că sunt prost? E clar că dacă ea pleacă nu o mai văd. Așa că..ai grijă ce faci.
— C-ce? Stai, Ramon!
— Haideti băieți!
— Nenorocitule, să nu o îndrăznești să o mai atingi! Dă-i drumul! Ia mâna de pe ea! țipă el cât putea de tare dar nu putea face mai mult de atât. Ramon! Dacă nu o lași pe Raluca să vină la mine voi suna la politie!
— Ba nu vei face asta, scumpul meu prieten. Știi foarte bine că dacă faci asta cineva va avea de suferit. Nu cred că ai vrea ca ea să pățească ceva, nu? Sau surorile tale?
— Ești un...
— Așa ziceam și eu. Pa, Vlăduț! A și...sper să ne înțelegem mâine. Doar tu și eu acolo, clar?
— Dacă o atingi, o să...
— Sunt eu un porc dar mă țin de cuvânt. Ne vedem mâine, Vlăduț!
Raluca este luată pe sus dintr-odată de Ramon ce râdea împreună cu ceilalți. Ea țipă la Vlad, Vlad țipă după ea, ce era bătut de doi tipi în acel timp. Ușor, ușor, Raluca nu-l nai auzi deoarece se îndepărtară. Simți o lovitură zdravănă la cap și văzu întuneric în fața ochilor.