Fumul de tigara de la prima ora , combinat cu cel de cafea aburinda si zgomotul facut de persoane agitate m-au facut sa ma trezesc. Eram aici. In locul acesta rece si umed , gandindu-ma la o modalitate de a iesi de aici. Stiam ca sunt nevinovata. Eram. Dar cum puteam dovedi asta? Kollin are oameni in toata lumea. Si daca l-as da de gol ,si as spune totul , ar scapa usor.
Inauntru au intrat un politist , alaturi de un barbat inalt , imbracat intr-un costum negru.
- Buna dimineata , ma numesc John Harvey si voi fii avocatul dumneavoastra. se prezinta acesta
- Misto.
- Am venit , pentru a discuta situatia.
- Nu e nimic de discutat. Sunt nevinovata.
- Domnisoara , nu vreau sa fiu nepoliticos , dar asta aud de fiecare data. Aveti si motive , care v-ar putea ajuta in sustinerea nevinovatiei dumneavoastra?
Acum era momentul. Trebuia sa ii spun adevarul. Era singura mea sansa. Nu mai aveam nimic de pierdut oricum. Asa ca asta am facut. I-am povestit cap-coada toate cele intamplate. Dar ca sa vezi ce indragostita adevarata sunt , am dat toata vina pe Jason. Si asa avea el ceva cu mine. Acestea fiind spuse , am asteptat o reactie din partea lui. dar pe fata acestui barbat nu se ivea nimic. Ma privea drept in ochi , iar eu ce cautam? Bucurie? Ura? Neincredere? Aveam nevoie sa ma minta ca totul va fii bine , asa cum fac toti avocatii. Dar el nu facea nimic. Statea acolo si ma privea , iar eu eram mai confuza ca niciodata.
- Ne vedem maine dimineata , la proces.
Acestea au fost ultimele sale cuvinte , inainte de a parasii incaperea. Iar eu eram in ceata. Ma asteptam la ce era mai rau. Un avocat care nu se increde in clientul sau. Halal viitor. Cel mai probabil , voi ajunge intr-o celula , unde voi sta.. cat? Cateva luni? Ani? Toata viata? La gandul acesta , o ura nedescrisa mi se infiripa in inima. Eram aici , din cauza celui pe care il iubeam. Chiar il iubeam.
Ziua trecuse atat de incet , incat ma intrebam cum voi rezista in continuare. Apoi , am fost trezita , luata de cativa politisti si dusa in fata judecatoarei. Purtam o pereche de catuse , apoi mi-am observat avocatul , care era plin de speranta. Sau cel putin asa vroia sa para. Totul a trecut atat de repede , incat nu mi-am dat seama nimic din ce se petrece. Mi-am vazut avocatul sa vorbeste , intrebari , raspunsuri , voci autoritare si voci pline de mila , voci acuzatoare si voci indiferente. Toate , rasunau in capul meu , pana cand am fost luata de catre un politist de acolo. Atunci am constientizat. Mi-am plimbat privirea prin sala , la oamenii care ma priveau de peste tot , apoi l-am vazut. Imbracat bine , ca de fiecare data ,stand intr-un loc in spate . Cand am trecut pe langa el , nu i-am putut simti decat duhoarea parfumului scump. Jason.
Au trecut doua zile de la incident. Nimeni nu imi mai dadea atentie. Era deja clar ca voi ajunge in inchisoare , unde imi voi plati pedeapsa. Asta credeau ei. Pedeapsa. Rasuna in mintea mea ca un tipat , o pedeapsa nu pentru pacatele lui Kollin. Una pentru nesabuinta mea ,pentru prostia si idiotenia de care am dat dovada inca de la inceput ,crezandu-ma in el. Dar cand omul acela gras , imbracat in uniforma mi-a spus ca pot pleca , spunandu-mi ca cineva a platit cautiunea totul s-a luminat dintr-o data.
Vazandu-ma afara , lumina soarelui m-a luat prin surprindere , fiind obisnuita prea mult cu cea artificeala. Ochii mi s-au inchis instinctiv , dar am incercat sa ii deschid pentru a putea vedea barbatul din fata mea. Incet incet , ochii mei s-au obisnuit cu lumina , si atunci l-am vazut. Kollin , stand in fata mea , alaturi cu alte cateva matahale , asteptandu-ma intr-o masina.
- Ma bucur sa te revad. spune acesta , cu zambetul pe buze.
- Kollin? Tu..ce cauti aici?
- Doar nu era sa te las sa putrezesti in inchisoare pentru mine , nu-i asa?
- Dar..atunci..
- Se pare ca au crezut povestea cu Jason. Este anchetat chiar acum , iar eu , cat si tu , am scapat. Haide. Ne intoarcem.
- Nu!
- Kat , haide odata!
- Nu! Nu am de gand sa vin cu tine! Vreau sa plec acasa!
- Kat..
- Nu! Nu ma misc de aici....
Dar doi barbati coborasera deja din masina . Imi amintesc ca mi-au injectat ceva , apoi m-am trezit intr-o camera de hotel. Kollin dormea , iar pe mine ma durea capul.
Am putut totusi sa il observ. Il priveam , si nu imi venea sa cred ca venise dupa mine. Ma scosese de acolo , iar toate cele intamplate au cazut pe Jason. Cum aflase de mine? Cum de venise personal din America pentru a ma scoate de aici? Probabil eram deja peste tot in lume , pe prima pagina a ziarelor , si astfel aflase. Si totusi , ma putea lasa acolo. Si nu a facut-o. In lumina lunii , fata sa parea atat de calma si frumoasa. Era linistit , iar abdomenul sau bine facut iesea in evidenta. Era acolo , atat de aproape de mine , iar in mine se ivi o senzatie ciudata. O dorinta arzatoare , ma strafulgera , si nu am putut rezista , astfel ajungand sa-l cuprind intr-un sarut. Se trezise. Era treaz demult. Si raspunsese sarutului. Il vroiam si ma vroia. Il iubeam . Am vazut pacea arzatoare pe chipul lui , ceea ce nu mai vazusem niciodata. Mainile sale atat de moi , si totusi atat de puternice ma cuprinsesera , apoi nu am mai constientizat nimic. Nu gandeam nimic ,doar simteam.