Ajunsesem in aeroport , unde mi-am cumparat biletul spre Romania. Avionul trebuia sa aterizeze maine , la ora 22. Vazandu-ma cu biletul in mana , singura , m-am mai linistit putin. Si asa , inima imi batea exagerat de tare. Kollin o sa afle. Trebuia sa ma gandesc la ceea ce puteam sa ii spun. Nu. Nu puteam sa dau ochii cu el. Nu acum. M-am asigurat ca am sters mesajele inainte sa plec. Dar daca ii scria ea in seara asta? Daca ii scria el? Tot planul s-ar fii dus de rapa. Iar daca asta se intampla , nu am cum sa aflu. Poate se va preface ca e totul in regula , pana ma inchide in camera sau mai rau. Deja , se fac un an de cand sunt la el , si am constatat ca nu stiu..nimic despre el.
Am considearat ca reintoarcerea mea in casa aceea ar fii periculoasa. I-as fii putut spune ca am intrat intr-un magazin , dar apoi de ce nu m-am intors la masina? Cine stie cat m-a asteptat barbatul acela sa ma intorc. Poate m-a cautat in magazine si nu m-a gasit. La cat de suspicios e Kollin in ultima vreme , e posibil sa fii venit si el. Asa ca , am luat un taxi si m-am cazat la un hotel. Aveam destui bani. Ma asigurasem sa iau cativa din locul de unde isi lua Kollin deobicei banii. Mi-am inchis telefonul enervant , deoarece suna incontinuu , si m-am bagat in pat. Era deja seara. Ma gandeam cum urma sa fie ziua de maine. Cum ii voi spune acelei fete ca totul nu a fost decat o minciuna? Linistea ca de mormant si oboseala si-au facut efectul , adormind intr-un final.
Cand am deschis ochii , m-am incaltat si am plecat. Trebuia sa plec cat mai devreme , deoarece un zbor catre Romania ia cam o zii intreaga. Am luat primul taxi si am ajuns la aeroport. M-am uitat inainte sa intru in cladire , dupa vreo masina cunoscuta sau oamenii lui Kollin , dar nu era nimeni. O femeie draguta mi-a spus pe unde sa merg in aeroportul acesta imens , si m-am imbarcat in avion. Nu aveam niciun bagaj , decat hainele in care eram imbracata si telefonul. Zborul a fost lung si plictisitor. Nu aveam cu cine sa vorbesc , si imi era frica sa deschid telefonul. Cine stie cate mesaje aveam de la Kate si Darcy. Dar nu de ele imi era frica. Le puteam spune , dar nu vroiam sa risc. Kollin are metodele sale prin a face o persoana sa vorbeasca. Am dormit o mare parte a drumului. Cand am fost anuntati ca avionul aterizeaza inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare. Era ora 22 , iar noaptea se lasase. Cunosteam aeroportul asta. Doar fusesem in el ultima data. Bucuresti. O fata subtirica , imbracata cu o pereche de blugi si un tricou , astepta entuziasmata si radia de fericire. O recunoscusem din fotografii.
"Bine. Mergi la ea , vorbeste-i calm si frumos , si explica-i totul." imi spuneam. Dar in clipa in care m-am apropia de ea , mi-am pierdut vocea.
- Te..pot ajuta cu ceva? ma intreaba ea
- Hei...umm..uite..nu stiu cum sa iti spun dar..Kollin..el....
- El te-a trimis?
- Nu. El e..un fel de proxenet. Defapt..este. E mafiot. Ok? Ti-am vazut mesajul , si am venit aici sa te avertizez! Tot ce ti se intampla tie mi s-a intamplat si mie! Am trecut exact prin ce ai trecut tu , si cu putin noroc , am scapat ca prin urechile acului! Trebuie sa pleci acasa si sa incetezi sa mai vorbesti cu el! Ai inteles! E foarte important! Crede-ma! Ai mai vorbit cu el aseara?
- Nu...
- Bun! Imi pare rau ca..ti-am stricat visele , dar e spre binele tau.
- Mda...
- Stai...nu ma crezi?
- Uite..nu stiu despre ce vorbesti. Imi astept..prietenul.
- Ce?Nu! Trebuie sa ma crezi!
- Bun , de aici de ocupam noi de ea. se aude o voce groasa , apoi mainile imi sunt duse la spate , ca mai apoi sa simt ceva rece ca imi blocheaza mainile.
Sunt pusa pe capota unei masini de politie , unde cei doi nu gasesc nimic. Nici nu aveau ce. Doar telefonul.
- Stati..e o greseala! Eu...
- Ai dreptul la un avocat. Daca nu ai unul , ti se va da.
Sunt bagata in masina politiei , si dusa la sectie. Totul m-a socat. O groaza de politisti si presa , oameni cu camere foto si camere de filmat , reportere care imi puneau intrebari..totul parea ireal. In noaptea aceea nimeni nu a dormit. Mi s-au pus o groaza de intrebari. Cine sunt , cati ani am , cum am ajuns in America , cum am ajuns sa vorbesc cu fata aceea , cu ce fete am mai vorbit , daca era reteaua mea de prostitutie , daca parintii mei mai traiesc , unde locuiam in America , daca am acte de indentitate , absolut tot ce se poate si nu se poate intreba. De la intrebari intime , pana la intrebari normale. Mi s-a dat un avocat bun de nimic , si a doua zi apaream pe prima pagina in toate ziarele. "Anonimul de pe internet a fost prins". "Fata in varsta de saptesprezece ani spune ca totul e o minciuna" , fel si fel te titluri , toate avandu-ma pe mine ca subiect. Incepusem sa am cearcane la ochi , dar nu plangeam. Nu imi venea sa cred ca nimeni nu ma credea!
- Sunt doar o fata! Sunt o victima ca si fata aceea! tipam , si dadeam cu pumnii in masa.
Dar nimeni nu spunea nimic. Se uitau la mine cu o ura de neexplicat. Ma intrebau despre anumite fete despre care nu am auzit in viata mea. Si totul , totul din vina lui. Am fost aruncata intr-un fel de celula , la sectia de politie. A doua zi , aveam sa fiu judecata. Avocatul meu m-a incurajat si mi-a spus ca ma crede si ca va face tot ce e in putere sa faca , apoi a continuat sa vorbeasca. Nu ma interesa. Stiam ca am dat-o in bara rau de tot. Acum , cine ma mai scoate de aici? Nu am bani suficienti , nu am acte de indentitate , nu am pe nimeni. Asta e ultimul lucru la care ma asteptam. Sa fiu acuzata pentru pacatele lui Kollin.