Critici

Lotus

      Bună, An-Claude aici este critica ta.

Titlu.

        E plăcut și are muzicalitate, dar, pe mine, nu mă atrage foarte mult, nu pentru că nu fac o legătură cu conținutul, ci pentru că sună simplu și mic pe lângă ceea ce vrei să exprimi. Mi-ar fi plăcut o metaforă mai evidentă, ca cea din titlul seriei.

          Sincer, nu prea știu ce să te sfătuiesc în legătură cu el. Și nici o opinie prea mare nu-mi pot face (nu vreau s-o dau pe generalități), căci nu se pot exprima prea multe printr-un singur cuvânt. Aș putea sa mă duc într-o zonă a fragilității lumii, de unde lotus e o floare și se face legătura mai departe. Sau aș putea să interpretez defecte omenești, cum ar fi nepătrunderea esenței lucrurilor, superficialitatea, de unde lotusul stă pe suprafeța apei și nu prea se scufundă în ea.

          Sau l-ai ales pentru un caracter mai dur (de unde consoanele dure ca l, t și s), dar mă îndoiesc că te-ai gândit la asta. E un titlu bunicel, poate exprima unele lucruri, dar la o primă vedere pare sec și neinspirat.

Copertă.

           Nu e tocmai genul meu de copertă, vectorii sunt frumoși, dar îi apreciez cu adevărat în foarte puține situații.

          Culorile creează un spațiu nocturn, iar vizual coperta nu mă deranjează (deși prefer copertele mai complicate). Într-adevăr că nu e domeniul meu, dar mereu mi-a plăcut să cred că am gusturi la grafice și mă pricep cât de cât să le comentez. Apreciez că ai rămas la fonturi simple, simt că dacă ai fi mers pe ceva mai ondulat, ai fi căzut într-o extremă mai nașpa.

        Nu pot spune totuși că-mi exprimă prea mult, ca grafic mă aștept sa văd ceva care să însumeze ideea cărții, sau o parte din ea, iar asta nu se regăsește la tine. Cred că asta e partea cea mai urâtă la vectori, nu mă pot conecta cu povestea prin intermediul lor decât dacă o cuprind foarte bine. Nu mi se pare că e cazul. Nu prea îmi place unde ai ales să pui stickerele, pe moment, arată dezechilibrat și asimetric.

Descriere.

         Din prima te-am prins cu o greșeală și anume "abis întunecat". Abis înseamnă, într-o oarecare măsură, mai mare, întuneric, abis întunecat este un pleonasm convins.

          E o descriere bună, dar te pierzi pe alocuri în detalii și, încercând să o faci să sune metaforic, o faci să sune forțat. Al doilea paragraf sună cel mai bine și este, de asemenea, cel mai echilibrat. Jocul de-a metafora continuă e greu și simt că nu-l stăpânești încă foarte bine.

            Nu-mi place cum termini (după astfel trebuia o virgulă) e foarte sec pe lângă registrul în care ai mers și mi se pare că se aseamănă cu una dintre întrebările retorice de la finalul multor descrieri, care nu servesc cu mai nimic.

          Ca imagine de ansamblu e ok(-iș) mai trebuie corectate unele aspecte și îți sugerez să fii mai atent la exprimări. De asemenea, dacă te chinui să scrii metaforic nu te mai strădui atât de tare, se vede și pare forțat.

Conținut.

         La primele rânduri citite mi se pare că este total paralel cu descrierea. Începi într-o notă optimistă și continui așa până la ultimul paragraf. Nici urmă de drama ("drama") din descriere.

         Nu-ți sugerez folosirea întrebărilor retorice, nu știi să le potrivești și faci să pară că porți un monolog liric scris de un începător. Ai părți puternic metaforizate și părți care sunt cam jos în ceea ce privește exprimarea. Nu prea știu ce sa zic despre asta, la mine ori o ții pe metafore, limbaj codat, învârteli, ori scrii direct și clar. Ambele stiluri sunt bune, combinate sunt excelente, dar mai ai nevoie de exercițiu pana acolo, ca să dai senzația unei voci puternice, nu unei ezitări.

        Din fericire, te pricepi la figuri de stil, apreciez oximoronul și îmi place că te dedici.

        Al doilea capitol este cu siguranță mai bun, mi-a plăcut mai mult și mi se pare că ai reușit să-ți dai seama de ceea ce vrei să exprimi. Observ și o simetrie între cele texte, toate se termină cu floarea de lotus. Încă nu pot sa spun prea multe despre asta, dar mi se pare o încercare mai mult sau mai puțin reușită de a aduce o legătură cu titlul.

         Ca total, îmi place unde te îndrepți. Regăsesc potrivită apariția unei voci reflexive, dar totuși ca un spectator. Acum, citind, îmi dau seama că interpretarea mai corectă a titlului ar fi cea de-a doua. Dar îmi place să cred că te-ai întins pe mai mult de o semnificație. Metafora mea preferată e cea de la începutul celui de-al treilea capitol, nu mă văd în situația ei, dar sună prea frumos ca să nu o adori.

         Îți apreciez stilul de scriere, chiar dacă mai trebuie retușat în unele rânduri. Cum am mai spus, trebuie să găsești echilibrul din el ca sa iasă ceva încă și mai frumos. Cartea este una plăcută, din punct de vedere al conținutului, în dreptul celorlalte ți-am spus deja. Felicitări și succes în continuare.

Plata:

- voturi la cartea mea, Jurnal postapocaliptic

- o părere la cartea mea, Cronicile din Terryn, după al cincilea capitol postat.

     Critică realizată de --Yelek