A evidenția lipsurile și greșelile unei opere literare cu scop în eliminarea acestora spre mai bine. O definiție pompoasă, pentru ceva nu atât de pompos. Dacă ești și tu fan al unei păreri nevinovate și vrei să afli nivelul la care se află cartea ta...
Niciodată nu am fost de acord cu scrierea ambelor cuvinte cu majusculă. Una, nu dă bine și a doua nu e vorba de un substantiv propriu ca să apară așa. Paranteza este, la fel, inestetică și bate la ochi într-un mod nu prea plăcut. Aș sugera să o ștergi de acolo și să adaugi în descriere, în locul punctului sau unde vrei tu.
Pe de altă parte, îmi place subtila referire la astrologie și regăsesc destul de potrivit semnul de întrebare, deși mereu am fost de părere că nu sugerează ceva expresiv, ci, mai degrabă, un sentiment de curiozitate. Observ, de asemenea, și potrivirea sa cu conținutul și este destul de atrăgător.
Coperta.
Nu prea am ce comenta în legătură cu ea. Totuși, se creează un efect un pic neplăcut în dreptul lunii, care tinde să pară mai puțin rotundă din cauza luminii roz de lângă. De asemenea, citatul, atât cel de la titlul, cât și cel de deasupra autorului, nu se înțeleg decât dacă te holbezi foarte mult (doar în cazul celui de jos).
Per total este o copertă armobioasă și poate atrage o anumită pătură de cititori (în special cei care citesc dragoste sau ficțiune adolescenți).
Descrierea.
Nu ai de ce, din nou, să scrii Craiasa cu literă mare, pentru mine (cititorul) are același dozaj de importanță și doar creează o discrepanta un pic deranjantă vizual.
În primul paragraf lipsesc ceva virgule, esențiale aș putea spune (de exemplu, înainte de "a acoperit"). Mereu am fost pro "care" și contra "ce", grupul de sunete poate fi o alegere fericită în unele cazuri, dar mulți o greșesc și strică, într-un oarecare fel, muzicalitatea frazei. De asemenea, cred că ar merge o virgulă și înaintea lui.
"pe ea" nu-și mai are rostul, se subînțelege.
Ca imagine de ansamblu, nu pot spune că mi se pare cea mai originală descriere. Ai câteva grupuri nominale care strălucesc, dar de asemenea, se pare că tinzi foarte mult să te îndrepți spre un limbaj colocvial care strică echilibrul format în prima parte (paragraful de început, ex. încăpățânat și jumătate).
Ultima frază nu-mi sugerează prea multe și nici nu mă atrage în mod deosebit. Se deduce cumva cine spune asta și nu prezintă un protopit original, ca să-i spun așa. Descrierea prezintă două tipuri de adolescenți, pe care i-am mai întâlnit și în alte rânduri, dar care sunt prezentați corespunzător și destul de atrăgător.
Exprimarea ta e destul de coerentă și nu-ți lipsesc cuvinte sau predicate, apreciez strădania ta de a duce totul într-o zonă expresivă, dar mai trebuie lucrat în unele locuri.
Conținut.
Pentru nota de început aș fi scris o notă a autorului. De obicei, când ajung la primul capitol mă aștept să dau deja de acțiune, nu introducerea scriitorului, de aceea ar fi mai potrivită o notă.
În sine, primul dialog îmi pare nu forțat, dar puțin outofnowhere, din moment ce nu specifici că cei trei se cunosc, acțiunea pare ilogică din partea fetei, pe care, oricum, ai descris-o ca fiind o fire retrasă. Astfel, nu avea de ce să se bage între ei, ar trebui sa conturezi altfel situația și să reiasă strict ce vrei să spui (nu ca acum, de exemplu). Deși, practic, din paragrafele următoare reiese că se cunosc, în primele nu se vede.
"o să mă străduiesc", nu strădui.
Cât de clasic (și clișeic), fata care nu o suportă îi pune mâncare în sân. De n-am întâlnit situația asta până mi-au ieșit peri albi, știu că e la îndemână să faci asta pentru un plus de acțiune, dar nu o poți numi așa din moment ce toată lumea o face și restul din toată lumea nu mai are nicio reacție la asta. M-am gândit, sincer, la o carte cu tocilara fără nicio noimă. Nu cred că îți dorești asta.
Uneori (deși e clară intenția de a nu pune predicat) frazele tale se încheie prost sau se duc într-o zonă neplăcută. Nedumerirea clară pe chipul său, aș fi zis nedumerirea fiind/era clară pe chipul său. Mi se pare că așa se creează un echilibru mai stabil (dacă mi se permite exprimarea.
De asemenea, ai tendința să pui gerunziu unde n-ai nevoie de el.
Despre desfășurarea acțiunii nu sunt prea multe de spus, o găsesc destul de liniară și succesivă ca să nu comentez prea multe în legătură cu ea. Pare puțin tipică și te rezumi la un limbaj simplu (deși nu te încurci în fraze și ai un stil plăcut), cu câteva încercări mai reușite sau nereușite de metafore. Niciodată nu am fost de acord cu schimbarea bruscă de cadru, iar tu treci extrem de repede și des de la Manon la Naomi fără să ne lași să înțelegem prea bine care e faza (cel puțin eu sunt un pic confuză). Câteva formule specifice pentru marcarea schimbării de scenă ar fi mult mai eficiente și, de asemenea, ele atenuează cumva viteza cu care autorii schimbă cadrele acțiunii.
Înțeleg că ești vorba despre Naomi și Manon, care are un iubit Alexander (vreau să spun că ai făcut o combinație nu știu cât de fericită de nume originare din mai multe țări, cum ar fi Manon, care, din câte știu eu, e francez, pe lângă celelalte care ar putea veni din Asia sau UK/SUA, nu știu cât îți servește asta), dar nu mă pot hotărî ce cred despre modul în care prezinți lucrurile, mai ales la început, când este nevoie de mai multă descriere și mai puțin dialog ca să se înțeleagă mai bine măcar ideea de bază.
Naomi și Manon și conturate bine, având în vedere că din perspectiva lor se vorbește adesea. Momentan nu am o părere foarte dezvoltată despre ele, nu pot spune că rezonez neapărat cu acțiunile sau felul lor de a fi, dar apreciez faptul că ai lucrat la personalitățile lor și nu le-ai făcut niște personaje incolore, insipide. Cred că ar trebui să mai insiști și asupra personajelor secundare, pe care le prezinți mai mult fizic decât moral. Îmi place totuși că ai ales să ne prezinți un chip cu care să asociem personajele și nu ne-ai lăsat să ne imaginăm cai verzi pe pereți.
Dialogul, narațiunea și descrierea se află într-un echilibru plăcut și nu cazi în nici o extremă care te-ar putea compromite. Îmi place că ai estetică (deși trebuie să recunosc că linia de dialog îmi pare ciudat de lungă), ea este foarte importantă și, din fericire, în cartea ta este prezentă peste tot.
În concluzie, ai o carte plăcută. Îți sugerez să fii mai atentă la timpuri verbale și, în general, modul în care abordezi o frază, astfel încât să fie echilibrată.
Plata:
- voturi cărților mele Cronicile din Terryn și Moarte și pulbere
