Critici

Suflet de Statuie - Vânătoarea

Autor: @mariaEllen776

Genul cărții: Fantezie

Critic: @NAOMI_moonchild_94

──────────────────

TITLUL:
Nu știu cu exactitate ce aș putea spune despre el, este relativ potrivit, încă nu am înțeles exact legătura dintre acesta și conținutul cărții. Vânătoarea mă duce clar cu gândul la vânătoarea de zâne la care iau parte personajele la început, dar numele seriei mă pune pe gânduri. Oare se referă la faptul că oamenii nu văd și în interiorul sufletului zânelor pe care ucid? La lipsa de empatie și bunătate din inimile lor față de acel ființe magice?

COPERTA:
Cred că este prima dată când spun asta, dar acum chiar depinde de preferințele fiecăruia. Este destul de bine făcută, deși, având în vedere că numele acestui volum al seriei este „Vânătoarea", aș fi preferat ca acel cuvânt să fie mai tare scos în evidență decât numele seriei. Asta este doar o părere pe care mi-am format-o din puținele cunoștințe legate de coperți, nu sunt sigură dacă are sau nu relevanță, dar eu așa consider. Apoi, dacă e să mă leg de copertă la modul general, aș fi preferat să fie pe o tentă umană reală, nu animată (poate nu este tocmai exprimarea corectă, dar înțelegi la ceea ce vreau să mă refer).

De fapt, coperta arată bine, dar în același timp mă așteptam la altceva, ceva care să sară într-un mod mai magic, mai misterios, în ochii celor care trec pe lângă cartea ta prin această platformă.

DESCRIEREA:
❞Ophelia își găsește speranța în timpurile cele mai întunecate.

Aflată într-o bula de timp, ea și cu prietenii săi evadează din lumea în care trăiesc și ajung în vremurile aspre ale secolului 19. În misiunea de salvare a tatălui său, Ophelia descoperă adevăratele bucurii ale vieții, însă și dezamăgirea și trădarea.

Amețitoarea călătorie pe care o vor parcurge le va demonstra Opheliei și prietenilor săi că încrederea este singura metodă de supraviețuire dar în același timp o armă mortală.

Secrete ies la iveală, cel ce deține controlul înșală moartea, iar morții nu sunt morți.

Un singur pas greșit și mori.

O alegere greșită și te pierzi în umbre.

O persoană de neîncredere și te transformi în praf.❝

În primul rând, o problemă pe care am sesizat-o și de-a lungul citirii capitolelor, în loc de „tatăl ei" ─așa cum ar fi fost corect─, ai folosit „tatăl său". Această exprimare se folosește în cazul unui băiat, nu al unei fete.

Apoi, la „încrederea este singura metodă de supraviețuire dar în același timp [...]", înainte de acel „dar" trebuia o virgulă.

Mi-a plăcut ultima frază, făcea aluzie la faptul că zânele se transformă în praf după ce le ucizi, probabil.

Asa, per total, descrierea este potrivită și nu mi se pare că dă prea multe detalii, spune doar ideea de bază, chiar ceva ce are să urmeze pe viitor, după primele patru-cinci capitole.

CONȚINUT:
În primul rând, apreciez aliniatele și liniile de dialog. Dar, în ciuda acestui fapt, aliniatele sunt de multe ori inegale, asta inclusiv la dialog. Aliniatele ar trebui să fie egale la începutul fiecărui paragraf, fie el dialog sau narațiune/descriere. I-ai putea da copy paste și o s-o ai salvată.