O Prietenie Altfel...

37 7 2
                                    

Titlu: O Prietenie Altfel...
Autor: OFataCuOchiAlbastri
Categorie: ficțiune adolescenți
Capitole: 2
Status: neterminată
Critic: cimitir

1. Titlul

Nu arată bine faptul că toate cuvintele sunt cu majusculă. De asemenea, nu prea înțeleg rostul punctelor de suspensie, nu e vorba de suspans sau melancolie sau orice altceva aici. Să nu mai zic că originalitatea lipsește, titlul nu trezește curiozitate și nu spune nimic despre carte.

2. Coperta

Aș recomanda să ceri cuiva, pentru că aceste coperți simple, în care se vede că nu a fost pus efort, cu un font inestetic și o imagine de fundal care nu prea are legătură nu sunt deloc atractive.

3. Descrierea

Descrierea, aici, nu există. E esențială, totuși, pentru ca cititorul să înțeleagă premisa cărții, să primească câteva indicii, să decidă dacă va citi sau nu. Reprezintă unul dintre cele mai importante lucruri care decid cât de atractivă e cartea. "Citește și vei afla" nu e destul să trezească curiozitate, căci nimic din ce ai prezentat până acum nu e unic sau ieșit din comun, vreo idee pe care cititorul să vrea să o cunoască fără o prezentare.

4. Conținut

Începutul acesta cu "Bună, eu sunt X și am Y ani" e clișeic și de proastă calitate, la fel și acea prezentare a personajului adresată cititorului. Începutul "vinde" cartea, de aceea e în general recomandat să începi cu ceva interesant, o intrigă. Despre personaj vom afla pe parcurs, trăsăturile ei trebuie să reiasă din acțiunile ei.

Pe lângă asta, gramatica e la pământ. Semnele de punctuație ori sunt ori nu sunt, ori prea multe ori deloc. Și emoticoanele... Ai văzut vreodată emoticoane într-o carte serioasă? Nu, pentru că dau senzația de neseriozitate și nepăsare, și sunt practic paralele cu literatura și tot ce ține de aceasta. Înainte să te apuci de scris, trebuie să studiezi măcar bazele gramaticii, și trebuie să citești, ca să vezi cum se începe o carte.

Atât alineatele cât și liniile de dialog (—) lipsesc. În primul capitol, acea listă cu douăzeci de lucruri despre Ana-Maria nu are ce căuta într-o lucrare serioasă, strică de tot ideea de descoperire a personajului. Și totuși, aceste lucruri nu sunt absolut deloc necesare, pentru că nu spun nimic concret despre personaj, nu o dezvoltă, nu îi prezintă complexitatea, ci niște lucruri despre care, cel puțin unele, cititorului chiar nu-i pasă. Protagonista în sine e un personaj plat, ale cărei trăsături și defecte nu sunt scoase în evidență. E important ca din personalitatea ei să reiasă ce o face specială, de ce o avem pe ea ca protagonistă și nu pe oricine altcineva, de ce merită să citim despre ea.

Într-o carte în română, decât dacă e vreo referință la ceva, nu ai de ce să ai cuvinte în engleză (ex. când zice "sorry"). Amestecul ăsta de română și engleză nu are sens în context, având în vedere că e vorba de literatură și că încerci totuși să scrii ceva măcar corect, sper eu. În plus, în mijlocul capitolului, s-a trecut la scrisul pe mijloc de la cel normal, ceea ce strică și mai mult esteticul lucrării.

Sărutul acela a părut că a venit de nicăieri, a fost mult prea repede și atracția, chimia dintre personaje nu a fost deloc descrisă. De fapt, descrierea de sentimente, care e esențială când vorbești de dragoste/prietenie, lipsește complet. Și sărutul în sine ar fi trebuit descris măcar încă puțin, folosindu-te de cele cinci simțuri, punând accent pe suflet, pe senzații. Îți recomand să exersezi descrierile, să cauți pe internet sfaturi care să te ajute să te dezvolți pe această latură.

Capitolul al doilea se termină cu protagonista leșinând, care e o tehnică ieftină folosită de scriitori când nu știu cum să termine un capitol. Nu a ajutat însă la accentuarea suspansului, ci a făcut totul să pară prea dramatic și aproape ridicol. Având în vedere că vorbim de ficțiune adolescenți și nu de horror/thriller, nu știu ce ar fi putut să vadă așa teribil de să o sperie în așa hal încât să leșine.

Acțiunile personajelor și dialogurile pur și simplu nu au naturalețe sau vreun fel de fundal emoțional. De asemenea, gesturile și fundalurile acțiunii ar trebui descrise mai mult, pentru vizualizare. Iar acele time skips nu arată decât faptul că ți-e lene să scrii ca lumea că timpul trecuse.

Multe dintre scene par de umplutură. Nu înțeleg unde duc, de ce sunt povestite, nu pare că povestea are vreun plot, vreo intrigă, că vreun personaj se dezvoltă sau că i se pregătește vreun arc. Un personaj satisfăcător de citit începe dintr-un punct și termină altfel, mai matur, mai fericit, mai bun (sau mai rău). Înainte să scrii o carte, e nevoie să ai măcar o idee generală încotro se va îndrepta și cu ce va rămâne cititorul. Aici, văd numai dramă adolescentină descrisă plastic, fără scop, început sau sfârșit, fără complexitate sau ceva în care cititorul să se resimtă. Cărțile de ficțiune adolescenți se bazează pe cât de mult poate cititorul tot adolescent, să se resimtă. Când vine vorba de cartea ta, nici nu are în ce să se resimtă, căci sentimentul lipsește în totalitate. E o scriere foarte superficială, se vede că nu are la bază informare, măcar în legătură cu gramatica de bază a limbii române, dacă altceva nu.

În concluzie, nota este 2. Sper că nu te-am demoralizat prin ceea ce am zis și că ai luat totul ca pe sfaturi constructive. Îți recomand să citești cărți de calitate, nu doar de pe Wattpad, să te informezi în legătură cu tehnici, ploturi, descrieri, tot, și să exersezi mult. Cu siguranță vei evolua dacă faci aceste lucruri, cu toții am început de undeva.

Plata: voturi la cărțile "Cântecul fierului" și "Imperiul stelei însângerate" de pe profilul meu. Mulțumesc anticipat și mulțumesc pentru că ai apelat la mine!

CriticiWhere stories live. Discover now