Resentimente

Capitolul 64

Îi era greu să-i explice ceva mamei sale care se potrivea cu situația. Se vedea clar că Valentina era distrusă, nu putea ascunde acest lucru. Însă capul ei era ocupat cu altele.

După ce Valentina adormi în patul său, la numai câteva minute, mama sa o anunță de jos că Ale o așteaptă în bucătărie. Raluca verifică dacă vocea mamei sale nu o trezise pe Vali, însă aceasta doar se întoarse pe cealaltă parte, murmurând ceva nedescifrabil.

Nu știa ce avea să-i zică lui Ale, însă era nervoasă, supărată chiar pe ea. Dacă Vlad era nebun, nu trebuia să fie și ea și Paul. Părinții acesteia o sărută pe frunte, anunțând-o că vor pleca la un restaurant cu niște prieteni vechi din facultate și să aibă grijă de casă.

Ale o aștepta cuminte pe un scaun, având o pungă de chipsuri în mână, savurându-i cu patos. Raluca coboară scările încet, având ditamai cuta pe frunte. Aceasta când o vede își lasă punga deoparte și își linge degetele.

- Ce-i cu fața asta?

- Lasă prostiile și zi-mi ce este în capul tău?

- Niște creieri, eventual. Nu prea mă descurc cu biologia.

Raluca nu se așează pe un scaun, ci își lipește palmele de masă în fața Alexandrei. Simțea cum nervii aveau să-i dea pe dinafara.

- Ale, spune-mi și lasă prostiile. De ce faci asta? Îl putem recupera pe Mario cu ajutotul autorităților.

- Ramon mai are ceva de dat. Și dacă am apela la autoritati, nu vom mai obține.

- Să obțineți ce?

- Cealaltă opțiune. Eu nu știu nimic, eu doar am încredere în Paul când mi-a spus că este ceva foarte important pentru Vlad, și-mi va spune la momentul potrivit. Și sincer, nu mi-e frică de Ramon, nu mi-ar face rău niciodată.

- Tu te auzi?! ridică tonul spre prietena sa, ce se ridică și ea la rândul ei pentru a fi la același nivel cu Raluca.

- Mă aud foarte bine. Copilul acela nu are nicio legătură, bine? Nu are nicio vină că Ramon a prins o obsesie pentru mine, iar dacă i-l pot aduce Valentinei cumva, nu voi ezita. Mi-a luat mult timp să-l conving pe Paul, așa că să nu te aud și pe tine.

- Ai spus că cealaltă opțiune e importantă pentru Vlad, murmură in cele din urmă Raluca aproape în șoaptă. Despre ce e vorba?

- Nu știu, Raluca. Probabil nici ei nu știu, habar n-am. Doar ai încredere în Vlad, bine?

Raluca trage aer în piept și încearcă să-și abțină lacrimile, însă dă greș. Ale renunță la privirea urâtă și începe să ia o postură ingrijoratoare. Ocolește masa și o strânge într-o îmbrățișare, ștergându-i lacrimile.

- Ce s-a întâmplat, draga mea?

- Nu mai pot avea încredere în el, Ale. Îl pierd... Îl pierd, Ale și nu pot face nimic.

- Despre ce vorbești?

- S-a distanțat foarte mult, e rece, nu mă mai caută, nu-i mai pasă. Nu mă mai iubește?

Ale o strânge în continuare îm brațe. Nu știa ce să-i zică, dar probabil își putea imagina cum se simte.

* * *

„ Accept propunerea. O vom da pe Ale, îl primim pe Mario. Voi veni la aeroport. Dar trebuie să-mi promiți că nu-i vei face rău Alexandrei. Ramon să nu-i facă rău. Și de asemenea... Nu te atinge de Raluca.