AISHAD ( Finalizată)

Capitolul 36

Aishad POV

Îl simt pe Ahmed lângă mine în pat, el crede că eu dorm, dar m-am trezit când a venit lângă mine. Mă ghemuiesc la pieptul lui şi îi aud inima cum bate cu putere. Are emoții, îl simt cum respiră sacadat semn că e copleșit. Nu vreau să  mă simtă că sunt trează, dar în acelaşi timp vreau să îi arăt că şi eu vreau un nou început cu el. Vreau să încercăm să ne mai dăm o şansă.

După conversația avută de dimineață cu Jarek, simt că ar trebui să îi mai acord o şansă, e ultima.

Îl simt cum mă trage mai aproape de el şi oftează în continu. Mi-aş dorii din suflet ca în acest moment să pot să îi citesc gândurile. Să pot să ştiu dacă şi el gândeşte la fel ca mine, dacă şi el mai vrea să ne acordăm o şansă, dacă şi el se gândeşte la un nou început alături de mine.

Ştiu că Jarek mă iubeşte mult mai profund şi mai curat decât Ahmed, dar el crede acum că sunt Brigite. Ce să fac şi unde să mă împart între dragostea celor doi. Am ajuns la concluzia că cel mai bine e să iau ce mi se oferă, adică să rămân cu Ahmed.  Vom vedea cu timpul ce şi cum va fi.

Sper ca în timp să poată să se remodeleze, să nu mai aibă un caracter aşa dominat, e drept în cultura lor ceea ce spun bărbați e literă de lege pentru femeie. Eu am fost crescută cu o altfel de mentalitate. Îmi doresc ca în timp să se schimbe, să nu mai aibă aceeaşi mentalitate dominantă.

Cu aceste gânduri de viitor adorm în brațele lui.

Îl simt din nou când se ridică din pat, mă pupă pe creşted şi iese afară din cameră. Aş fi vrut să îmi deschid ochii şi să îl sărut şi eu, dar ceva în mine nu îmi dă voie. Nu mă lasă să îi arăt că şi eu vreau ceva, că şi pe mine mă mişcă, puțin nu mult, prezența lui. Raținea e mai tare decât inima şi îl las să plece, fără să îi adresez vreun cuvânt. Mă întind la loc în pat şi adorm.

Când mă trezesc constat cu stupoare că e deja ora 17, nici nu am realizat cum a trecut aşa de repede timpul.  Mă duc la baie şi îmi fac un duş rapid după care mă îmbrac lejer şi vreau să cobor să mănânc ceva, nu am mâncat nimic toată ziua. Dar îmi sună telefonul, mă uit pe ecran şi constat că e un număr pe care nu îl cunosc. Mă decid să nu răspund. Telefonul continuă să sune în disperare.
-  Da, răspund eu într-un final nervoasă.
-  Aishad...nu îmchide te rog.
Mă uimeşte faptul că interlocutorul meu îmi cunoaşte numele.
-  Da, cine eşti dumeata?
-  Eu sunt Amir, vreau să te anunț că Ahmed a murit. A avut de pus la cale o spargere la o bancă azi la prânz, ceva nu a funcționat cum trebuie şi ruşi l-au împușcat.  Ia repede pe Rebecca şi fugiți de acasă, Vladimir vrea să vină să vă împuşte şi pe voi. Eu am fost de față şi am auzit conversația. Ia repede fata şi treci drumul, e o limuzină neagră în care e Jarek, el ştie toată povestea şi te va ajuta să ajungi cu bine peste hotare. A pregătit deja un Jet care să vă ducă la Milano.

Lumea mea deja se năruia, cum se poate ca Ahmed să fie mort, când acum câteva ore mă ținea în brațe, iar eu eram gata să încep ceva nou cu el. Dumnezeule nu poate fi adevărat.

Mă uit pe geamul de la terasă şi o văd pe dădacă cu Rebecca în grădină se jucau. Îi fac semn să intre în casă şi să o ia şi pe cea mică. Cobor cât pot de reede scările şi le ies în întâmpinare, o iau pe cea mică în brațe şi mă încalț repede, nici nu ştiu unde am lăsat telefonul dar acum era egal.
-  Îmbracă-te şi pleacă cât poți de repede din casă, vin ruşi să ne omoare, îi spun eu dadacei.
Aceasta nu mai aşteaptă să îi spun şi a doua oară, deja iese pe uşă. Ies şi eu în urma ei cu fata în brațe.

Nu pot să merg repede, piciorul nu mă lasă, greutatea copilei din brațele mele mă apasă şi mai tare pe piciorul bolnav. Deodată văd că din limuzina neagră ies doi bărbați şi se îndreaptă spre noi. Un fior rece mă trece prin coloană crezând că de fapt sunt atrasă într-o capcană, dar mă liniştesc când îl văd pe Jarek. O gorilă îmi ia fata din brațe iar Jarek mă ia pe mine în brațe ca un fulg, mă ține strâns la pieptul lui ca pe cea mai de preț comoară.
-  Iubita mea, îmi spune sărutându-mă cald pe frunte, nici nu ai idee de când te caut, nu îmi vine să cred că te am în brațele mele.  Zice el şi îi văd ochii cum i se umezesc. Eram capabil să întorc lumea cu fundul în sus numai să te găsesc pentru că aici, îmi ia mâna şi mi-o pune pe inima lui, tu erai prezentă, ştiam că nu ai murit, îți simțeam fiecare bătaie a inimi.