AISHAD ( Finalizată)

9

Ali nu sa lăsat aşteptat, a ajuns imediat. Ne aşezăm la masă.
-  Prima dată mâncăm apoi vorbim despre evadare şi voi mâncați cu noi.
-  Dar nu avem voie, zice Samira tot cu privirea în pământ.
-  Aici eu vă dau voie, cât timp Jarek nu e aici eu sunt şeful, aşa că vă rog poftiți la masă, arată Ahmed spre scaunele din jurul mesei. Se așează amândoi cu teamă.

-  Fiecare se servește singur cu ceea ce dorește, vreau să avem o relație de prietenie, având în vedere că va trebui să petrecem mult timp împreună de acum înainte. Zice Ahmed cu un zâmbet larg pe față.

Începem să mâncăm în liniște, trebuie să recunosc că Samira era o bucătăreasă excelentă, gătea mai bine ca scorpia aia, mă bate gândul să îi propun lui Jarek să o ia pe ea ca bucătăreasă in casă, poate așa scap și eu de scorpie iar Samira va fii lângă mine tot timpul și nu va mai fii sclavă la barăci.

-  Știi ce m-am gândit? Mă gândeam că dacă ași vorbii cu Jareck și să vină Samira bucătăresă la vilă, ar fi permanent aproape de mine și nu ar mai fi sclavă la barăci, mă aud eu gândind cu voce tare.

-  Ai putea să faci tu asta pentru noi? Mă întreabă Ali sfios.

-  Da de ce nu? Mi-ar face plăcere să o am pe ea lângă mine și nu pe scorpia aia.

-  Nici nu ai idee ce bucuroasă aș fi să scap din calvarul ala de la barăci, am pierdut deja trei sarcini din cauza bătăilor, dar pe undeva e mai bine așa, zice Samira resemnată, cine știe ce criminali mai aduceam pe lume, habar nu am nici măcar care ar fi putut fi tatăl vreunuia din ei.

Povestea Samirei m-a înduioșat dar și enervat în egală măsură. Cum să tratezi o femeie ca pe un animal, cum poți să nu ți cont de ceea ce simte, de ceea ce vrea , mi se părea inuman,dar era cât se poate de real. 

Terminăm noi de mâncat, Samira se apucă să adune masa iar noi începem să desfășurăm fel de fel de planuri pe jos, erau planuri cu punctele unde se aflau camere de supraveghere și paznici. 

-  Scuze că întrerup dar am făcut cafea, vrea cineva? Zice Samira în timp ce aducea o tavă cu cești și cafea.

-  Te rog frumos să nu te mai scuzi de acum înainte, suntem între prieteni , deci fiecere face ce vrea fără să ceară permisiune sau să se scuze, zic eu în timp ce torn în cești cafeaua.
-  Eu nu am cu ce să vă ajut pentru că nu mă pricep la nimic, zice Samira, dar aş putea face curățenie și mâncare, aş putea avea grijă de casă.
-  Exact ce ne trebuie draga mea. Zice Ali şi o sărută tandru pe frunte.
-  Uite Ahmed, aici sunt punctele cheie spre ieşirea din fortăreață, zice Ali şi arată câteva puncte pe hartă, erau în total patru puncte cheie. Avem două camere de filmat, aici şi aici, continuă el arătând două din cele patru puncte, dar ştiu că tu eşti expert IT şi ai să reuşeşti să le deviezi cumva.

Acum eram eu în stare de şoc, Ahmed expert IT, de unde şi până unde? Văzându-mi nedumerirea pe față şi parcă citindu-mi gândurile îmi spune cu un zâmbet larg.
-  Multe lucruri nu ştii despre mine, dar am să ți le povestesc mai târziu.
-  Bine, de camere se ocupă Ahmed, iar de paznici vă ocupați voi fetele, tu Samira, îi cunoşti mai bine.
-  Ce ar trebui să fac mai exact?
-  Ar trebui să le distragi atenția ca noi să putem să scoatem un Jepp din bază, cu ce crezi că o să ne deplasăm dacă nu avem o maşină. Zice Ahmed iar Samira se conformează aprobând din cap.

Eram acum toți patru pe jos, stăteam de jur împrejurul planului şi ne chinuiam să planificăm tot.

-  De unde o să facem rost de bani ca să avem la noi, mă aud eu gândind cu voce tare.
-  Bani nu sunt o problemă zice Ahmed şi Ali în cor.
-  Deci cineva aici perzent are rezerve.
-  Da noi băieți avem bani, zice Ahmed.
-  Ah...era să uit, intervine Ali în discuție, fiecare maşină din bază este prevăzută cu un semnal GPS, deci Ahmed, trebuie să faci cumva să anulezi semnalul la maşina cu care vom pleca. Dacă nu ei ne vor găsi imediat.
-  O să luăm maşina cu care am să o duc pe Aishad la spitalul unde urmează să lucreze iar, o să am mai mult timp să caut senzorul, fără să fiu deranjat.
-  Bine, nai e o problemă, zice Ahmed și se întoarce spre mine, tu trebuie să re prefaci foarte îndrăgostită de Jarek, el nu trebuie să bănuiască nimic şi pe lângă faptul ăsta trebuie să îl convingi să o aducă pe Samira în vilă, ne va fi mult mai uşor să evadăm şi mai e un ultim aspect, deloc de neglijat anume scorpia, ai grijă cu ea, dacă vine şi Samira la vilă să nu vă audă că vorbiți ceva, ea e cu ochii pe tine. Zice Ahmed.
-  Nimeni să nu scrie nimic pein SMS,  toate telefoanele sunt urmărite, zice Ali care era în cunoştinţă de cauză, mai ales tu Aishad, telefonul tău e ascultat cel mai intens.
-  Ai putea să scoți cipul din el, vine Ahmed cu ideea.
-  Da dar atunci cei de la securitate pierd semnalul şi o să se depisteze că a făcut-o intenționat.
-  Da ai dreptate Ali, mai bine rămâne aşa ca să nu dăm de bănuit.
-  Oricum dacă ar scoate cipul și Jarek ar vedea că nu o mai vede nici pe GPS nici nu mai poate să îi controleze mesajele, va intra la bănuieli şi poate îi va da o gardă de corp, atunci o să avem o problemă, va trebui să scăpăm de el, aşa că e mai bine să lăsăm impresia că e totul aşa cum vrea el.
-  Da, are dreptate Ali, să lăsăm impresia că el conduce tot.

Am stat pe jos aproape încă două ore, plănuind în cel mai mic detaliu evadarea. S-au luat măsuri de siguranță, noi toți patru trebuia să ajungem  peste graniță.

  Deodată se aude ușa de la intrare și pe ea își face apariția nimeni alta decât scorpia. Simt cum îmi ingheață sângele în vene, era ultima persoană pe care mă așteptam să o văd, mă întorc spre Ahmed cu o privire întrebătoare, el se uită la mine și dă din umeri.

-  Bună copii, ce faceți acolo pe jos cu atâtea planuri desfășurate. O aud spunând și se îndereaptă spre noi să vadă ce facem. Deși aveam o frică imensă mă ridic și mă îndrept spre ea încercând cumva să o împiedic să vadă planurile.

-  Să vă ajut la cumpărături? spun eu incercând să îi iau o sacoșă din mână.

-  Da, te rog ar fii bine dacă le-ai duce la bucătărie, am făcut ceva cumpărături, m-am gândit că cacă o să rămâneți singuti acasă măcar să aveți ceva prin frigider, zice ea lăsând sacoșele pe podea și mergând mai departe spre barbații care erau încă pe jos deasupra planurilor.

-  Dar astea nu sunt planurile de securitate a bazei? o aud întrebând după ce se dă roata pe lângă planuri.

-  Exact, zice Ali ridicându-se de pe jos și venind spre ea. Ân secunda aceea am crezut că are ascuns vreun cuțit pe undeva și vrea să o ucidă.

Se apleacă spre ea deoarece era prea  mică și el prea mare.

-  Avem o problemă la una dintre camerele de supraveghere și am venit la Ahmed să discutăm cum să facem să o schimbăm, e vreo problemă cu asta?

O văd cum înghite un nod, cu siguranță a tras și ea o sperietură zdravănă dar scorpia nu se arată.

-  Bine atunci nu vă mai rețin eu faceți-vă treaba și iese din cameră îndreptându-se spre bucătărie cu capul sus de parcă nimic nu se întâmplase. Ah spune și se întoarce, eu am să plec din nou imediat, am să mă întorc când vine și Jarek adică peste câteva zile.

Am rămas uimită, nu mai puteam să zic nimic, pentru un moment am crezut că cei doi bărbați aveau să îi facă felul, se uitau unul la altul cu subânțeles, Ahmed îmi aruncă o privire și îmi citește uimirea pe față, apoi se intoarce către Samira și înclină capul. O văd pe Samira cum o urmează pe scorpie în bucătărie, vreau și eu să mă duc după ea și să o împiedic dar două brațe puternice mă prind de mijloc și mă împiedică să îmi continui drumul spre bucătărie. Mă ține strâns în brațe parcă intuind frica ce m-a cuprins. Samira se întoarce cu un zâmbet malefic pe buze...avea o strălucire diabolică in ochii.

Bună la toată lumea, am revenit cu un nou capitol sper să vă facă plăcere să il citiți. Un mare mulțumesc tuturor celor care mă urmăresc .