Capitolul 14

2.7K 189 5
                                    

Era deja întuneric când am văzut în bătaia farurilor o oază, toată lumea se bucura de parcă eram copii mici. Deşi în maşină era mai rece decât afară. Cu cât ne apropiam mai mult de oază mie mi se părea un peisaj de vis.

Nu am fost niciodată în deşert, nu am văzut niciodată o oază, era un peisaj greu de descris. Cu cât ne apropiam de oază se vedeau mulți palmieri.

Ajungem în oază, în mijlocul ei trona un lac de o culoare ireală. Mă dau jos din maşină şi primul lucru care mă izbeşte este căldura insuportabilă de afară, era aşa de cald încât abea puteai să respiri aerul, simțeam cum de fiecare dată când respiram îmi ardea nările.

Mă duc spre lac, urmărită fiind de aproape de către Samira, care a devenit ca umbra mea, peste tot unde mergeam ea era în spatele meu. Mă pun în genunchi în fața lacului şi încep să mă stropesc cu apa pe față. În comparație cu căldura de afară apa lacului era extrem de rece şi reânvigorantă.

- Nu atinge apa. O aud pe Samira în spatele meu.

- De ce? E aşa de rece şi plăcută.

- Nu ai de unde să şti ce animale sunt în ea.

- Nu cred că sunt animale aşa târziu în noapte. Vino şi tu să vezi cât de bine te simți după ce te speli pe față, cred că o să fac o baie.

- Nici să nu te gândești la aşa ceva, dacă intri în apă nu intri singură, o să îl întreb pe Ahmed dacă vrea să intre cu tine.

- Stau cuminte si aştept să vină Ahmed. Apa era așa de îmbietoare parcă mă chema să mă scufund în ea. În bătaia luni acea o culoare albastru închis combinat cu albastru deschis, era un vis.

- Iubito să nu intri în apă, îl aud pe Ahmed în spatele meu cum se alarma.

- De ce şi tu şi Samira sunteți aşa de speriați de apa asta? Uite ce frumoasă e şi e aşa de rece şi eu chiar că aş intra în ea să fac o baie.

- Nici să nu te gândeşti, sper că nu ai băut din ea?

- Nu, dar am fost tentată să o fac.

- Haide cu mine să ne campăm, o să dormim la noapte aici, haide să ne ajuti şi tu la instalat corturile.

Nu am încotro, trebuie să mă conformez, mă ridic de lângă apă şi plec cu Ahmed spre locul pe care ei l-au ales pemtru a ne campa.

Samira şi Ali deja au început treaba, mă apuc şi eu să fac câte ceva pe acolo, terminăm repede cu campatul, doar eram patru persoane şi două corturi. Băieții aprind focul, între timp se răcise deja simțitor. Samira se pregătea să facă ceba de mâncare, toată ziua am mâincat doar cipsuri şi mâncare uscată era şi timpul să mâncam ceva gătit.

Eu îmi desfac un şezlog şi mă întind pe el. Băieții făceau planul la ceea ce trebuia să facem, Samira gătea iar eu priveam degajată stelele.

Deodată se aude un zgomot de animale, vedem cum o caravană de beduini intră în oaza noastră. Erau vreo cinci bărbați cu vreo zece cămile, toți erau îmbrăcați în haine de beduin, cu tutrbane mari pe cap. Unul din ei se apropie de Ahmed şi Ali şi îi spune ceva, eu eram prea departe de ei să pot auzi ce vorbesc, doar îi văd cum dau aprobator din cap.

Mă uitam la ei şi mi se păreau cam ciudați, parcă îmi era frică de ei, aveam un sentiment de teamă şi nu îmi puteam explica motivul.

- Nu ştiu de ce dar îmi este frică de ei. Îi spun eu lui Ahmed când sa apropiat de mine.

- Nu ai de ce să îti fie frică iubito, sunt paşnici şi chiar au cerut permisiunea de a înopta aici cu noi, oricum noi o să te apărăm de orice s-ar întâmpla.

AISHAD ( Finalizată)Where stories live. Discover now