AISHAD ( Finalizată)

Capitolul 13

Eram toți în jurul mesei din bucătărie, ne beam cafeaua liniştiți, ca mai apoi să ne înbarcăm şi să plecăm. Eu eram cea mai stresată dintre toți, ei nu aveau nici o problemă, erau degajați de parcă urma să mergem la un picnic în familie.

-  Dacă toată lumea e gata ar trebui să ne înbrăcăm deja. Zice Ali uitându-se de jur împrejur de parcă ar fi uitat ceva.

-  Da, toți suntem gata.

Mergem spre maşina care era trasă în spatele casei, băieții se pun pe scaunele din față iar noi pe cele din spate. Oricum aveam geamuri fumurii, maşina erra a lui Jarek deci toată securitatea o cunoştea, de obicei nici măcar nu controla, când vedeau numerele făceau semn să treacă. Să sperăm că şi de data asta vom avea acelaşi noroc. Şi am pornit...la primul control nici măcar nu s-au uitat în maşină, al doilea la fel iar la ultimul a venit un mascat la noi, avea în mână un karaşnikov. Inima mea sa făcut cât un purice. Eu şi Samira ne-am ascuns printre banchetele din spate iar Ali a tras o pătură peste noi.

-  Bună ziua, unde mergeți şi de ce. Întrebă mascatul cu un ton de superioritate.

-  Bună, eu sunt Ahmed iar el, arătând spre cel din dreapta, e Ali șefulde la securitate şi mergem să cumpărăm o cameră de supraveghere nouă pentru că una din cele care sunt în casă nu mai funcționează.

-  În spate ce aveți, de ce trageți o remorcă după voi?

-  În remorcă avem saci cu gunoi, trebuie să îi ducem la ghenă.

-  Deschide te rog prelata în spate să mă conving.

Îl simt pe Ahmed cum iese din maşină şi merge în spate unde cu siguranță a deschis prelata de la remorcă. Acum încep să înțeleg de ce băieți au susținut să împachetam în saci de gunoi tot ce ne trebuie. Ahmed se întoarce în maşină.

-  Vă mulțumesc pentru cooperare, puteți pleca.

Am pornit din nou, asta a fost ultimul control în drumul nostru spre libertate.

-  Gata fetele puteți ieşi, sa terminat, acum suntem liberi. Înainte să intrăm în deşert va trebui să ne oprim să facem plinul şi să mai cumparăm câte ceva.

-  Dar nu o să ne urmărească dacă plătim cu cardurile?

-  Ba da iubito, dar noi nu o să plătim cu cardurile, noi o să plătim lichizi.  Toată lumea şi-a golit conturile.

-  Aunci e bine, măcar nu ne poate urmări nimeni pe unde umblăm.

Drumul spre deşert a fost fără peripeții, eu l-am dormit aproape în întregime. Băieții se schimbau la volan iar Samira se juca pe telefon. Atmosfera era cât se poate de degajată. Ajungem în peco să alimentăm înainte de a intra în deşert.  Îi aud pe băieți cum şuşotesc ceva, nu reuşesc să descifrez ce anume.

Coboară amândoi din maşină unul merge în spatele mașinii celălalt merge să alimenteze. Ahmed era în spate şi aud cum desface ceva cu o şurubelniță apoi înşurubează la loc ce a desfăcut, merge în fața maşini și procedeul se repetă, după care scoate câteva canistre din remorcă şi i le dă lui Ali să le umple cu benzină. După ce au terminat de făcut plinul şi de umplut canistrele ne-a chemat şi pe noi afară ca să cumpărăm ce ne mai trebuie.

-  Haideți fetele să vă mai luați ce aveți nevoie că de acum înainte nu o să mai vedeți magazine şi civilizație o bună bucată de vreme. Şi nu uitați să vă acoperiți fața, e pentru siguranța voastră.

Intrăm în magazin, un miros de închis şi stătut rafturile erau aproape goale, nu prea avea ce alege, nu era absolut nimic. Dincolo de tejghea statea un bărbat soios îmbrăcat care afişa un zâmbet cât se poate de libidinos având în vedere că nu prea avea dinți şi dinți care îi avea erau negri.

-  Vă ajut cu ceva dragele mele, zice el afişând cel mai fermecător zâmbet, după părerea lui.

-  Nu mulțumim, ne descurcăm, zice Samira răspicat.

Se apropie de mine cu o conservă de fasole în mână şi îmi şopteşte.

-  Hai să plecăm de aici, nu e nimic de cumpărat, toate sunt expirate.

Vrem să ieşim afară din benzinărie când deodată tipul soios aterizează lângă mine şi mă apucă de mână.

-  Ce zici păpuşă, nu ne jucăm şi noi puțin?

-  Domnule vă rog frumos să îmi dați drumul la mână.  Zic eu încercând să par cât mai calmă, deşi înăuntru meu tremuram ca o frunză de frică.

Fără nici un avertisment o văd pe Samira din spatele lui cum îmi face semn cu capul să ma trag,să plec, nu aştept al doilea semn că mă smucesc din mâna lui, el se întoarce să vadă ce e în spatele lui ,dar nu apucă să vadă nimic că Samira sare cu picioareleîn jurul gâtului lui imobilizându-l la pământ.

-  Data viitoare uită-te cu cine vrei să îți scuturi pantaloni, că s-ar putea să dai peste mercenari sau bodyguarzi şi să îți rupă gâtul. Zice ea apăsându-i genunchiul în gât lăsându-l fără aer. Nu putea să se mişte dar nici să vorbească așa că se mulțumi să dea din cap òn semn de aprobare. Iar acum îți dau drumul şi te duci la " Păpușă" așa cum ai numito tu şi îți ceri iertare, altfel jur că îți rup gâtul şi te îngrop în spatele benzinărie.  El dă din nou din cap apoi Samira slăbeşte strânsoarea . Era deja albastru la față incearcă să se ridice dar cade în genunchi în fața mea. Tuşeşte des ca să poată să îşi recapete suflu, se ține cu mâna de gât stând cu capul plecat la picioarele mele.

-Vă..cer..scu...scuze...doa...doamnă.

-  Aşa mai merge. Zice Samira scuturându-se pe mâini. Mergem zice şi se uită la mine.

Ieşim din benzinărie, eu eram în stare de şoc de cele întâmplate, ea în schimb era cât se poate de normală, de parcă nimic nu se întmplase.

-  În sfârşit am crezut că nu o să mai veniți, ce a durat atât. Iubito esti bine? Arăți cam palidă!

-  Am tot căutat prin magazin ceva dar nu am găsit, totul era expirat. Zice Samira apoi îmi face semn să nu zic nimic de incident.

-  Sunt ok doar puțin obosită, reuşesc eu să îngân.

Eu eram şocată, nu puteam să îmi scot din cap cât de degajată a fost Samira într-o situație de criză ca cea trăită de noi două mai înainte în benzinărie.  Privirea ei era extrem de rece şi nu transmitea nici un fel de sentiment de regret, era de gheață.  Mă sperie atitudinea ei, femeia asta nu are deloc sentimente, nu simte nimic înafară de ură, dar pe de altă parte îmi aduc aminte de cele spuse de Ahmed cu o seară înainte şi anume că lor dacă le este pusă siguranța în joc se transformă în bestii, oare asta e genul de bestie in care se transformă ei? sau mai e o altă parte mult mai gravă a personalități lor. Ar trebui să ma obişnuiesc cu asta, deoarece va trebui să conviețuiesc cu ei, să îi accept aşa cum sunt.

-  Atunci putem porni?

-  Da spunem toți trei în cor.

Şi am pornit din nou la drum.

Drumul a fost în continuare la fel de plictisitor ca şi până acum dar deodată am intrat în deşert. În prima oază pe care o vedem ne oprim şi rămânem peste noapte.

Bună revin cu un nou capitol sper să vă placă.
La media este Samira.