AISHAD ( Finalizată)

Capitolul 34

După trei luni.

Au fost trei luni grele, în care am încercat din răsputeri să mă recuperez. Exercițiile erau extrem de epuizante.

Şocul cel mai mare l-am avut când mi s-au dat bandajele jos, iar în oglindă mi-a apărut o persoană cu totul necunoscută. Am plâns zile la rând în tăcere, până am ajuns la concluzia că într-un fel el se răzbuna pe amnezia mea.

Mi-a luat totul. Mândria, inocența, dragostea şi acum chiar şi aspectul. Cum să mai pot iubi pe cineva aşa? Cum să mai pot avea încredere în cineva care urmărește doar interesele lui, doar lui să îi fie bine.

Mă străduiesc din răsputeri să mă fac bine cât mai repede şi să plec de aici. Vreau să fug de el să nu mai aud niciodată de nimeni, singura persoană de care îmi pare într-adevăr rău e Rebecca. Săraca copilă, nu e vinovată cu nimic, dacă aş putea să o ajut cu ceva, dar nu am cum. Mă simt prinsă ca într-o capcană, fără a putea face nimic, fără nici o perspectivă de a scăpa sau de a ieşi din situația asta.

Recuperarea e lungă şi dureroasă, acum pot deja să merg sprjinită de un baston. În fiecare seară adorm plângând şi îmi propun ca a doua zi să fiu tare ca să pot să o iau de la capăt.

Relația noastră a devenit mai mult platonică, vorbim doar ceea ce este necesar. Nu mai îmi face declarații de dragoste, doar noaptea vine la mine în cameră să vadă ce fac, stă în prag şi se uită la mine, crede că dorm.

În dimineața asta mă trezesc devreme tare, vreau să ies afară în stradă, vreau să mă plimb pe străzi. Ies din casă încet fără să să mă audă cineva, cobor cele trei scări de la intrare apoi o iau încet pe stradă.

Mă simt urmărită, încerc să mă întorc să văd cine mă urmăreşte. Când mă întorc mă lovesc de ceva tare cu capul. Ridic ochii şi îl văd pe Jarek. Era îmbrăcat în haine de sport, cu siguranță fugea de dimineață. Dar ce dracu caută el aici, de ce peste tot unde mă duc dau de el.

Inima mea începe să bată tare, simt că nu mai am aer, din cauza lovituri mă dezechilibrez şi aproape cad, dar două brațe puternice mă prind înainte să fac contact cu pământul.

- Ești bine? Mă întreabă el, în timp ce se uită în ochii mei.
- Da...da cred.

Mă priveşte profund, fără să zică nimic. Apoi ca trezit din transă mă lasă jos din brațe şi mă ajută să îmi redobândesc echilibrul.

- Eu sunt Jarek, vecinul tău, nu de mult m-am mutat aici.

Ştiu cine dracu eşti, ce nu înțeleg eu e ce cauți tu aici.

- Eu sunt Brigite.

Îi citesc în ochii confuzie, tristețe și nedumerire.
- Mai stă la voi în casă vreo altă persoană?
- Da sigur, soțul meu, răspund eu confuză.
- A..nu mă refeream la o altă prezență feminină.
- Nu, de ce? Cauți pe cineva?

Vreau să îmi confirme suspiciunile, el a venit aici să mă caute pe mine. Asta înseamnă că nu m-a recunoscut. E prima oară de când mi-am văzut noul chip în care îi mulțumesc în gând lui Ahmed pentru decizia luată. Acum încep să înțeleg de ce a luat această decizie.

- De fapt da, îmi caut iubirea vieții mele.
- Dacă e iubirea vieții tale atunci de ce nu e lângă tine? Continui eu jocul, văzând că vrea să se destăinuie.

Mă ajută să mă aşez pe o bancă apoi începe să îmi povestească.

- Am pierdut-o definitiv ca un prost ce am fost.
- Dar ce sa întâmplat cu ea?
- A avut un accident de avion şi acum nu mai ştiu nimic de ea.
- Nu trebuia să o îndepărtezi de tine.

Parcă era alt om, era mult mai calm, mult mai trist şi foarte îndrăgostit.

- Ştiu, trebuia să o iubesc mai mult, trebuia să o respect şi să îi arăt ce simt eu de fapt pentru ea. Nu trebuia să îmi ascund dragostea în spatele violenței, nu trebuia să o domin şi să o maltratez aşa cum am făcut-o.
- De ce ai făcut asta? Dacă o iubeşti aşa mult precum susți. Mă încumet să îl întreb, vreau să aflu adevărul din spatele atâtor ani de suferința pe care i-am îndurat alături de el.
- Ştii când nu eşti crescut cu dragoste, nu şti să oferi dragoste. Pe mine părinți nu m-au crescut cu dragoste, eu am învățat ce e dragostea alături de ea. Ea m-a învățat să iubesc, ea a reuşit să îmi străpungă inima de gheață. Să mă facă să mă simt bărbat.
- Şi unde e acum?
- Credeam, eram ferm convins că se află la voi în casă. De mai multe lui stau şi păzesc casa voastră doar să aflu dacă e la voi. Cine mi-a zis susține că Brigite e moartă iar persoana pe care eu o caut ar fi în casă, dar acum uitându-mă la tine realizez că eu de fapt umblu după vise, că de fapt nu există acest vis. Văzându-te mi s-au spulberat toate visele.
- Îmi pare rău că ți-am spulberat toate visele.
- Nu eşti tu de vină, eu sunt pentru că m-am agățat de un vis, era prea frumos ca să fie adevărat. Înseamnă că eu am îngropat iubirea vieții mele crezând că e alcineva.
- Cum adică, ai îngropat iubirea vieți tale?
- Când am venit, în Berlin după accident, mi-au dat un cadavru zicând că e iubita mea, dar când am ajuns acasă şi am îngropat-o, am primit un telefon care mi-a adus din nou speranța. Un prieten de al meu a zis că ea e vie şi că eu te-am îngropat pe tine. Când de fapt eu mi-am îngropat iubirea.
- Cam tragic ce îmi povesteşti. Zic eu şi încep lacrimile să îmi dea. Nu mă gândeam nici un moment că el mă iubeşte aşa de mult. Nu aşi fi crezut niciodată că el are sentimente aşa profunde pentru mine. Plângeam pentru că de fapt eu am trecut pe lângă iubirea adevărată. Omul ăsta mă iubeşte cu adevărat.
- De ce plângi? Eşti aşa frumoasă, nu merită să îți strici chipul frumos cu lacrimi, zice în timp ce îmi şterge lacrimile cu degetele.
- Îți mulțumesc, pentru amabilitate, mă ridic să plec. Mă ajută să mă ridic.
- Eu îți mulțumesc din suflet pentru că m-ai ascultat, nu ştiu de ce m-am descărcat sufletul în fața ta, nu te cunosc, dar îmi eşti aşa aproape de suflet, simt în adâncul meu că pot avea încredere în tine.
- Mă bucur că am putut să te ajut. Îmi pare rău pentru iubirea ta pierdută. Încearcă să mergi mai departe, poate cine ştie în viață poate vei întâlni o altă iubire.
- Ca cea a mea pentru Aishad nu cred. O voi iubi până am să mor, nu cred că voi mai avea puterea să mă mai îndrăgostesc de alcineva.

Mă iau şi mă îndrept spre casă. Discuția cu Jarek m-a răvăşit cu totul, abea mă puteam ține pe picioare, simțeam că o să pic din minut în minut.

Mă vede că mă clatin şi vine şi mă ia în brațe mă cară până la intrarea în casă, acolo mă lasă jos, apoi mă sărută cast pe frunte.
- Ai făcut lumină în viața mea. Mulțumesc mult.
După ce a plecat eu am intrat în casă. Eram răvăşită cu totul, parcă nici chef să mai fac ceva bu mai aveam.

De ce nu i-am spus cine sunt, suferea prea mult, mă doare până în suflet durerea pe care am văzut-o în ochi lui.

Hellooo la toți , am revenit cu un nou capitol, este ante penultimul deci mai avem două şi se termină .

Ce părere aveți despre noul Jarek şi noul Ahmed?