AISHAD ( Finalizată)

Capitolul 26

Ahmed POV

Stau pe canapea şi mă uit la televizor fără să văd ceva, derulez canale în speranţa de a găsi ceva interesant. De când am văzut-o la televizor nu mai am stare, Amintiri îmi trec prin cap, deşi am o viaţă împlinită parcă nu are nici un farmec fără ea. O iubesc de când mă ştiu, nu pot să trăiesc fără ea, acum că ştiu că trăieşte şi că e undeva în lumea asta, mintea şi inima mea o vrea înapoi, o vreau din nou în viaţa mea. Până acum am trăit ca un Robot, fără sentimente, fără ţel fără nimic care să mă facă să vreau să trăiesc, asta până a apărut Rebecca, care pentru mine e o Aischad in miniatură, e copilul pe care mi-l doream să îl am cu ea, copilul pe care Jarek la ucis.

Îmi aduc aminte de ziua în care am descoperit că Jarek a sedat-o şi i-a făcut avort cu forţa.

-  Bună Jarek, o aud pe Rami cum vorbea la Telefon ascunsă în baie.

-  Aici totul e Sub control, ai reuşit să îi faci avort micuţei?

-  Nu, nu mă aude nimeni sunt în toaletă şi dobitocul de Ahmed a plecat  şi nu cred că se întoarce prea repede. Hai că închid ne mai auzim.

Ascult la uşă şi nu îmi vine să cred ce aud, nu am obiceiul să ascult dar de data asta când am auzit de Jarek nu am putut să mă abţin şi să nu ascult.

Simt că văd negru în faţa ochiilor, îmi vine să o strâng de gât, deci până la urmă Aischad a avut un copil...copilul meu...fructul dragostei noastre, pe care Jarek l-a ucis, de parcă nici nu ar fi existat deloc, de parcă nu ar fi fost o fiinţă. Mă sprijin de perete în speranţa de a mă echilibra, dar mă las să lunec pe perete în jos, îmi sprijin coatele pe genunchi şi încep să plâng ca un copil. Cum poate să fie cineva aşa de rău , atât de inuman.

-  Ce faci aici? De când eşti aici? Zice Rami ieşind din toaletă.

-  De când ştiai că Jarek a forţat-o pe Aischd să avorteze?

-  Păi...nu ştiu...am bănuit doar.

Mă ridic cu viteză şi  o iau de gât înpingând-o în perete, eram aşa de nervos încât eram capabil să o ucid fără să clipesc.

-  De ce mă minţi...îi mârâi printre dinţi, pot să te ucid şi nimeni să nu afle unde te-am aruncat, chiar dacă tu eşti fata Şeicului.

-  Dar nu te mint, te rog crede-mă.

-  Deci tu erai cea care ne trăda, noi te-am ajutat iar tu ce faci pentru noi?  Dacă aude Ali şi Samira te poţi considera un om mort.

-  Eu tot ceea ce am făcut, am făcut pentru noi, pentru tine. Eu te iubesc aşa de mult şi nu voiam ca ea să intervină între noi. Am încercat doar să o scot din calea noastră, ca noi să putem să trăim fericiţi. M-am gândit că dacă ea nu va mai fi tu vei putea să mă iubeşi.

-  Te-ai gândit tu aşa...că ar fii mai bine, ca eu să mă îndrăgostesc de tine. Urlu eu la ea. Tu nu te-ai gândit deloc la mine, la ce simt eu, tu ştii că eu fără ea nu ştiu şi nici nu vreau să trăiesc. Tu pentru mine nu ai şi nici nu o să însemni nimic niciodată.

O văd că incepe să plângă dar nu mă mişcă deloc, eu mi-am pierdut iubirea vieţi mele împreună cu copilul meu.

-  Ieşi afară nu mai vreau să nu te mai văd niciodată, dacă te mai văd am să te ucid cu siguranţă, fereşte-te de mine.

De atunci nici nu am mai văzut-o, a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat acasă la tatăl ei. Mă ridic de pe canapea şi mă îndrept spre barul de lângă birou, îmi torn un pahar de coniac şi mă aşez din nou pe canapea.