AISHAD ( Finalizată)

PROLOG

-  Hai să vedem cine ajunge primul la copacul acela din vârful dealului, zice Ahmed şi luăm toți trei poziția de start.

Pe Ahmed şi Jasmin îi cunosc de când mă ştiu, am copilărit împreună cu ei.

Jasmin e mai mare ca noi, ea are deja 16 ani şi se va mărita la vară. Mie chiar îmi pare rău de ea, nici nu a apucat să se joace destul, nici nu a copilărit destul, dar se pare că ea nu e de aceeaşi părere cu mine, ea chiar se bucură, "în sfârşit o să scap de gura mamei şi de toată slugăreala de care ea are nevoie, "îmi zice ea. Hmm puțin ciudat să te bucuri că te măriți şi nici măcar nu ştii cu cine.

Suntem toți gata de fugă, Ahmed dă startul şi am pornit, Jasmin era în fruntea grupului, evident era mai mare avea picioarele mai lungi, pe locul doi eram eu, care încercam din toate forțele să țin pasul cu ea, chiar dacă eram cea mai mică dintre toți nu voiam ca să se râdă pe deama mea. Urcușul până la copac era greu, parcă nici picioarele nu mai voiau să mă ducă, dar eu continuam să fug, voiam să fiu prima

Aveam sânge de competitor în mine încă de mică, mă uit să văd cât mai am de parcurs şi constat cu stupoare că sunt cu mult înaintea lor, când am reuşit oare să îi întrec?

Copacul la care trebuia să ajungem, este locul nostru de refugiu, de fiecare dată când voiam să fugim de părinți noștri, ne refugiam la umbra copacului. Era un tei bătrân, care îşi ridica semeț brațele spre cer, aveai impresia că e un bătrân înțelept care ne primea cu brațele deschise de fiecare dată când noi aveam probleme. Dacă ar putea copacul acesta să vorbească, câte ar avea de povestit. Numai despre mine şi Ahmed, despre băiatul creol cu ochii de smarald şi fata brunetă cu ochii albaştru închis ca cerul când e supărat.

Am ajuns prima la copac, l-am luat în brațe ca pe o veche cunoştință, apoi m-am aşezat pe o ramură ce ieşea din pământ aşteptând să ajungă şi cei doi frați.

-  Acum că ai câştigat cursa meriți o recompensă. Zice Ahmed şi duce mâna la buzunar de unde scoate o batistă plină cu bomboane de ciocolată, preferatele mele.

De diecare dată când ne vedeam el venea cu batista plină de bomboane de ciocolată, era deja ca un ritual pentru noi.

-  Hmm, ce bune sunt zic eu cu gura plină de bomboane.  Deşi le mâncam aproape în fiecare zi, mi se păreau de fiecare dată tot mai bune.
-  Mă bucur că îți plac. Zice Ahmed şi îmi dă cel mai cuceritor zâmbet.
-  Bine dragi mei, eu vă las, în seara asta vin părinți viitorului meu soț la cină să mă cunoască , mă duc să mă pregătesc. Zice Jasmin în timp ce se ridică de lângă noi şi pleacă.
-  Tu de ce nu te duci? Îl întreb eu curioasă pe Ahmed.
-  Nu vreau, nu mă înteresează dacă vor să o mărite şi nici cu cine vor să o mărite, treaba lor nu a mea.
-  Cineva este gelos!!!
-  Nu sunt gelos doar îmi este ciudă, după ce că toată copilăria ei numai i-a slugărit acum vor să o mărite cu cine ştie ce monstru de bărbat, cu siguranță mai mare ca ea. Nu mi se pare corect.
-  Eu am să mă mărit din dragoste, zic eu hotărâtă, nu am să las pe nimeni să îmi dicteze cu cine şi când să mă mărit.
-  Iar eu dacă mă voi însura vreodată, promit să mă însor numai cu tine.
-  Ahmed...noi suntem încă mici să ne gândim la aşa ceva, iar apoi avem atâtea planuri de viitor.  Eu vreau să devin medic renumit, tu vrei să fi un programator priceput.
-  Ştiu dar gândește-te că în patru maxim cinci ani ai tăi vor dori să te mărite şi ce ai să faci atunci? Ai să îți aduci aminte de propunerea mea.
-  Şi tu şti că asta nu se va putea întâmpla, ai mei nu vor accepta niciodată ca eu să mă mărit cu un musulman.
-  Dar creştina dîn tine ce zice? Va vrea vreodată în viitor să mă ia de soț?
-  Creştina din mine zice că da dar în vreo zece ani de acum înainte poate.
-  Iar musulmanul din mine e de acord să te aştepte.
Se apropie încet de mine şi îşi lipeşte buzele de ale mele. Era prima dată în viața mea când am pupat un bărbat. Inima îmi bătea să îmi spargă pieptul, simțeam că plutesc. Băiatul din fața mea cu pielea creolă şi ochii de smarald mă privea intens, eram amândoi nişte copii cu idei de adulți.

Ahmed se ridică primul şi mă ia de mână şi mă trage după el.

-  Hai să mergem acasă eu trebuie să ajung la cina lui Jasmin, se va supăra pe mine dacă nu mă duc.

-  Iar eu trebuie să ajung acasă să îmi fac temele pe mâine.

Mergeam amândoi mână în mână de parcă eram căsătoriți de ceva vreme, lumea se uita la noi pe stradă dar nouă nici că ne păsa.

M-a condus până la uşa din spate a casei mele unde mi-a mai dat un sărut de despărțire apoi a plecat acasă.