AISHAD ( Finalizată)

4

-  Dacă nu te ridici în momentul ăsta jur că nu o să mai răspund de comportamentul meu pe mai departe.

Cuvintele lui mă scot din starea de letargie în care am intrat, abea acum îmi dau seama că de fapt eu mă legănam în brațele lui iar membrul lui extrem de întărit se freca de fundul meu.

Mă uit confuză la el iar în ochii lui văd dorință se uita la mine şi saliva de parcă ar fii fost un motan care se uita la un copan de pui.

Sar ca arsă din brațele lui şi vreau să mă îndrept spre ieşire dar o voce gravă mă strigă făcându-mă să mă întorc.

-  Unde pleci fără să ai bulca pe tine, îl văd cum vine uşor spre mine cu un mers legănat, se opreşte în tocul uşi sprijinindu-se de el şi îndesându-şi mâinile în buzunare. Era o privelişte extrem de provocatoare, îmi muşc buza de jos în încercarea de a îmi şterge ideile neortodoxe ce îmi treceau prin cap la adresa lui.

-  Am uitat, scuze mă duc acum să o iau.

-  Cum ai putut să uiți ? Eşti a mea asta nu trebuie să uiți niciodată şi nimeni înafară de mine nu are voie să îți vadă corpul sau chipul, e clar, sper ca de data asta să înțălegi.

Am fugit pe scări ca să îmi iau bulca pe mine, deşi ideea nu îmi surâdea nu am mai purtat niciodată o bulcă. Mă înbrac repede şi mă uit în oglindă, nici nu îmi venea să cred cum arătam, ziceai că sunt muma păduri, numai ochii se vrdeau în rest nici măcar o bucățică de piele sau păr.

Cobor în sufragerie iar la capătul scărilor era Jarek, mă aştepta.

-  Hmm, aşa mai merge, nimeni nu mai poate să te vadă acum cât eşti de frumoasă, această plăcere mi-o rezerv doar mie. Haide să te prezint oamenilor.

Îşi împletește degetele în ale mele şi mă conduce spre ieşire. Ne urcăm în maşină şi pornim spre barăci.

-  În fiecare seară după ce termini munca la barăci o să te aducă Hasan acasă. Spune el în timp ce era atent la condus.

După jumătate de oră de mers ajungem într-un loc tot îngrădit cu un gard imens, parcă era o puşcărie, uşile se deschid iar un tip mascat şi cu o mitralieră în mână iese dintr-un foişor, se uită la maşină apoi face cu mâna să înaintăm, probabil cunoştea maşina. Mergem mai departe cam un km apoi o altă uşă se dechide era o uşa metalică grea, după ce am trecut şi de uşa aia în fața mea sa arătat un peisaj apocaliptic.

Era plin de bărbați toți mascați cu cagule fiecare din ei era înarmat până în dinți, un sentiment se panică totală mă loveşte, îmi pun mâna pe coapsa lui de parcă avean nevoie urgentă să îi cer ajutor prin gestul meu.

-  Nu te speria, nimeni nu are voie să îți facă nimic, fiecare de aici va răspunde cu viața dacă ție ți se întâmplă ceva, spune el şi îmi ia mâna de pe coapsa lui sărutându-mi dosul palmei. Aici eşti în siguranță.

Îmi trag mâna din mâna lui şi deschid portiera maşini să ies. Odată afară simt parcă fiori în coloană, locul ăsta era îngrozitor şi parcă mirosea a moarte peste tot.

Jarek iese şi el din maşină, o ocoleşte şi vine la mine mă ia de mână şi mă trage aproape de el, fețele noastre erau la câțiva centimetri distanță una de alta, încearcă să mă sărute dar vălul ce il aveam pe față nu îi permite, voia să îşi marcheze teritoriul, să arate la toată lumea că eu îi aparțin. Văzând că nu o scoate la capăt cu vălul care nu se lăsa nici ridicat nici dat la o parte,  mă ia de mână şi pornim spre o baracă, arăta a fii cea mai modernă dintre toate.

-  Ştiu că ai studiat medicina şi că vrei să fii doctor şi să ajuți oameni. De azi înainte vei fii asistentă la noi în spital.

Intrăm în aşa zisul spital şi ne întâmpină un bărbat între două vrâste destul de simpatic.

-  Domnule Jarek ce vânt vă aduce pe la noi?

-  Bună Berat, uite îți prezint pe Aishad, ea va fii noua ta asistentă.

-  Berat este medicul principal şi directorul spitalului, spune Jarek şi indică cu mâna spre doctor.

-  Deci ea e Aishad? Ştii că la noi în spital nu e voie cu bulca, spune deodată doctorul uitându-se la mine suspect.

-  Eu am insistat să o ia. Dacă nu e voie atunci caută un departament unde nu sunt bărbați care ar putea să se holbeze la ea. Vreau să o păzesc de privirile vampirilor de pe aici, care cum dau cu nasul de sânge proaspăt imediat sar pe pradă.

Un zâmbet imens apare pe fața medicului.

-  Am să o trimit la ginecologie, acolo sunt doar femei, e bine aşa?

-  Perfect.  Apoi se întoarce către mine şi îmi spune direct. Acum te las în seama doctorului, deseară o să vină după tine Hasan. Se întoarce pe călcâie şi pleacă, fără să se uite înapoi.

Am rămas singură cu doctorul.
-  Te iubeşte mult, spune medicul uitându-se profund în ochii mei, nu l-am mai văzut niciodată aşa de îndrăgostit, îl cunosc de multă vreme şi pot să zic că nu am mai văzut niciodată această strălucire în ochi lui.

-  Aşa-i că nu eşti musulmancă?

-  Da , e adevărat , de unde ați putut deduce?

-  Am văzut sclipirea din ochii tăi când am zis că nu e voie cu bulcă.

-  Astăzi a fost prima dată când am înbrăcat una.

-  Hai cu mine să te scap de ea.

Mă invită să o iau înainte pe coridor, pe la mijlocul holului se opreşte în fața unei camere.

-  Aici e garderoba intră şi pe raft ai să găseşti uniforme, ia una pe măsura ta, apoi ieşi afară, eu am să te aştept aici şi am să te conduc să îți arăt saloanele.

Intru în garderobă, era întuneric şi frig, un miros de desinfectant persista în aer, mă duc la rastelul unde erau aranjate după mărimi uniformele, fiecare era înpachetată separat. Iau una pe mărimea mea şi sunt bucuroasă că pot scăpa de bulca asta. Mă dezbrac în grabă ca să nu îl fac pe doctor să mă aştepte, dar era şi extrem de frig, voiam să ies înainte să mă răcesc.

Toată ziua a trecut pe nesimțite, doctorul a stat şi mi-a explicat fiecare salon pentru ce e, nu îmi puteam imagina că acolo erau numai sclave sexuale ale celor din campus, ale luptătorilor, era pentru mine de neconceput ideea de sclavă sexuală, cum adică să obligi femei doar pentru plăcerea ta animalică, multe dintre ele erau însărcinate, bătute, maltratate.  Eram încă în stare de şoc când m-a trimis doctorul să mă schimb că trebuie să vină Hasan şi el nu avea voie să mă vadă fără bulcă. Pe drum spre casă am fost tăcută, abea aşteptam să îmi revărs frustrarea pe Jarek.