Capitolul 20

2.4K 155 2
                                    

Ahmed POV

Dis de dimineață m-am trezit, eram aşa de entuziasmat că am să o revăd, că am să o țin în brațe din nou. Noaptea ce a trecut a fost o tortură pentru mine. Nu am închis un ochii, gândul îmi fugea tot la ea. Ce face? Cum e? Dacă o doare? Erau gânduri ce nu mi-au dat pace. Acum că s-a făcut dimineață abea aştept să o văd.

Mă duc repede, fac un duş, mănânc ceva, şi am să plec spre spital.

- Bună dimineața. Îl aud pe Ali care îşi bagă doar puțin capul pe uşa de la camera mea.
- Bună dimineața, răspund eu neutru.
Ali intră în cameră şi se aşează pe fotoliul.
- Ce facem azi, cum ne organizăm? Începe el să mă întrebe.
- Păi eu fac repede un duş, mănânc ceva, apoi plecăm toți la spital, o luăm pe Aishad şi ne ducem mai departe, cam aşta e planul meu. Ai tu altă idee mai bună?
- Nu e bine şi aşa.
- De ce am impresia că tu ai alceva în gând?
- Pentru că eu de fapt am alceva în gând.
- Spune.
- Eu mă gândeam, dat fiind faptul că fetele nu s-au trezit încă, să mergi tu singur la spital, să o iei pe Aishad, apoi să vă întoarceți la hotel, între timp noi putem să luăm micul dejun în linişte şi să adunăm tot ce mai avem pe aici, iar când voi veniți încărcăm bagajele în maşină şi plecăm cu toții. Ce zici de ideea mea?
- E bună, atunci eu o să îmi adun lucrurile mele şi ale ei, le pun în maşină iar voi să fiți gata pe când ne întoarcem noi.
- Perfect. Ali iese din cameră grăbit iar eu mă duc la duş.

După ce îmi fac un duş rapid, cobor în sala de mese, mă uit la bufetul etalat pe o masă şi parcă nici poftă de măncare nu mai am. Îmi pun totuşi un bol de cereale pe care le mănânc în fugă apoi îmi car bagajele la maşină şi pornesc spre spital.

Drumul era destul de aglomerat, oameni fugeau dintr-o parte în alta. Gândurile mele fugeau şi ele şi de fiecare dată se opreau la ea în brațe. Doamne ce mi-a făcut femeia asta de o iubesc aşa de mult.
Îmi vin în minte amintiri din copilărie, când ne jucam pe stradă noi trei, teiul nostru, unde am sărutat-o prima dată, amintiri cu ea în prima noastră noapte buna dragoste, amintiri cu sărutul din grădină.
Viața mea se învârte în jurul acestei mici ființe care mi-a acaparat inima. Care a făcut ca inima mea de gheață să se topească sub atingerea ei, sub sărutările ei, datorită ei am devenit un om mai bun, mai înțelegător şi nu în ultimul rand mai înțelept.

Ajung în sfârşit la spital, merg direct la recepție şi întreb o asistentă unde se află, la ce salon?

- O secundă să comntrolez, îmi zice ea, apoi se întoarce cu ochii în monitorul computerului. Da se pare că a fost externată în dimineața aceasta.
- Cum a fost externată, unde a plecat?
- Asta nu e pacienta care a fost transportată Azi-dimineață cu salvarea până la aeroport? Intervine o altă asistentă.
- Da exact, îşi aduce aminte prima asistentă, a venit soțul dânsei şi a zis că o ia acasă.
- Bine multumesc.

Ies din spital şi mă îndrept spre maşină, intru în maşină şi urlu ca un leu, lovesc cât de tare pot volanul.
- Jarek, urlam cât mă țineau plămâni, am să te vânez până la capătul lumii, nu ai nici un drept asupra ei.

Eram aşa nervos nu reuşeam să îmi revin, mă durea capul, sufletul în mine îşi striga durerea. Nu mai ştiam ce să mai fac, în ce parte să o iau, simt de parcă o parte din sufletul meu a fost smulsă, eram un om incomplet.

Ajung la hotel şi mă închid în camera mea, nu vreau să văd pe nimeni, nu mai vreau să aud pe nimeni, nu am nici cheful şi nici starea necesară să dau explicații. Mă duc şi scot din bar o sticlă de Jack Daniel's o desfac şi o duc la gură, beau direct din sticlă, las lichidul colorat şi arzător să îmi acapareze simțurile, să mă domine, să mă facă să uit durerea ce îmi zace în suflet. Viața mea nu va mai fi la fel de acum înainte, de data asta sunt sigur că am pierdut-o definitiv, că nu am să o mai văd niciodată.

-  Ahmed...ştiu că eşti acolo, deschide, o aud pe Rami dincolo de uşă.
-  Ce vrei? Pleacă, lasă-mă în pace.
-  Nu plec până nu vorbim.

Mă îndrept spre uşă cu pas legănat, parcă nici uşa nu voia să stea în loc, drumul până la uşă mi sa părut o veşnicie. Deschid uşa şi mă sprijin de marginea ei ca să îmi mențin echilibru.
-  Ce vrei?
-  Pff...ai băut!!??
-  Da şi care e problema ta?
-  Păi e, mie îmi pare rău de tine să te văd în halul ăsta, zice ea şi mă ia de mijloc iar eu o prind de umeri, închide uşa cu piciorul şi mă duce şi mă aşează pe canapea.
-  Am să îți fac o cafea tare ca să îți revi.
-  Eu nu sunt beat, doar puțin amețit. Vrei să îți arăt că am echilibru. Mă ridic de pe canapea şi mă concentrez să merg cât mai drept, ajung lângă ea, o iau în brațe iar ea îmi înconjoară talia cu picioarele, apoi mă avânt într-un sărut brutal, carnal în care am depus toată frustrarea mea, voiam să o pedepsesc pe femeia din brațele mele pentru nrfericirea mea.

Am rămas surprins când am văzut că îmi răspunde la avansuri, nu zice nimic doar îmi răspunde la sărut. O împing şi mai tare în perete şi îmi frec de ea duritatea mea. Un geamăt îi scapă de pe buze şi asta e ca o invitație pentru mine. O las cu picioarele pe pământ, îi ridic rochia şi imediat scap de chiloți ei apoi îmi dau jos pantaloni și boxeri îmi pun un prezervativ, o ridic din nou în brațe şi o pătrund cu violență, se pare că îi face plăcere să fie luată cu forța, se excita şi gemea în brațele mele, încep să mă mişc din ce în ce mai repede şi măi adânc, o prind de fund şi o ridic ca să ajung cel mai adânc punct mai împing o dată cu forță şi adânc iar eliberarea mea vine odată cu a ei. O las jos îmi scot prezervtivul şi îl arunc la coşul de gunoi, îmi trag pantaloni pe mine şi mă arunc pe canapea.

De acum înainte am să tratez femeile ca pe sclave sexuale, nu am să mai las nici o femeie să îmi ajungă în suflet. Sex nimic alceva, nici o implicare sentimentală nici un sentiment de culpă.

-  Poți să te îmbraci, eşti liberă să pleci.
-  Dar...noi...noi tocmai...
-  Noi tocmai ce? A fost frumos dar sa terminat, nu vreau să aud de sentimente sau iubire. Acum poți să pleci şi spune şi la ceilalți că mâine dimineață plecăm mai departe.

O văd cum îşi aranjează hainele pe ea, cum iese din cameră plângând.

Aşa o să fie toate femeile din viața mea de acum încolo, sex nimic alceva, de acum înainte toate vor pleca plângând din patul meu. Dacă eu nu pot avea iubirea vieții mele, nici ele nu vor avea decât câteva minute de pasiune. Mă întind pe canapea şi încep să plâng până adorm. Îmi plângeam dragostea pierdută, îmi plângeam iubirea, îmi plângeam viața, care am avut-o de acum înainte va exista doar cariera mea şi sex de ocazie, cu cine apucam, unde apucam.

AISHAD ( Finalizată)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum