AISHAD ( Finalizată)

6

E prima dată când dorm aşa de bine , după atâtea zile. E la mine în brațe , acolo unde îi este locul, o iubesc dar ea nu mai ştie cine sunt.

-  Bună dimineața iubito.

-  Bună dimineața, ai dormit cu mine toată noaptea , a fost bine adică m-am simțit bine. Am întrebat o asistentă de tine , cine eşti şi mi-a zis că eşti soțul meu e adevărat?

-  Da , iubita mea, spun eu mințind, mă doare tare că trebuie să mint mai ales că trebuie să o mint pe ea dar din cauza unei greşeli şi din dorința de a o putea vedea cât mai mult şi cât mai des am mințit , am înregistrat-o la spital ca fiind soția mea , acum nu mai pot să dau înapoi deşi mi-aş dorii să îi spun tot adevărul.

-  Am vorbit cu doctorul şi a zis că azi la prânz am voie să plec acasă.

-  Iubito nici nu ştii ce veste minunata mi-ai dat , sunt atât de fericit că îmi vine să urlu de fericire. Am să mă duc până acasă ca să pregătesc tot ce trebuie pentru reântoarcerea ta , am să vin la 12 după tine. Mă sărută pe obraz şi iese sărind într-un picior din salon.

Doamne sunt aşa de fericit că vine acasă , o să o am lângă mine mine toată ziua şi toată noaptea este incredibil , dar poate cu timpul arătându-i dragoste şi respect voi reuşi să o fac să mă iubească aşa cum vreau eu. Mă duc repede acasă să îmi avertizez servitori , toată lumea trebuie să intre în jocul meu, toți trebuie să îi dea sentimentul că într-adevăr este soția mea.

După ce am pregătit totul mă urc în maşină şi plec la spital , abea aştept să o am acasă sub ochii mei să pot să am grijă de ea , să o iubesc aşa cum se merită.

-  Bună iubito , eşti gata , acasă toată lumea te aşteaptă.

-  Bună, da sunt gata aştept doar foaia de ieşire din spital şi putem pleca.

-  Păi foaia pot să o iau eu mâine dacă nu te deranjează. Trebuia să o conving să iau ei foaia , dacă se uita pe foaie va vedea că a fost bătută , apoi o să înceapă să pună întrebări.  Mai bine , nu mai bine iau eu foaia aia şi evit multe neplăceri.

-  A..nu ...nu mă deranjează deloc , dacă vrei putem pleca.

Ajungem acasă, nimic nu mi se părea cunoscut, parcă nici nu era casa mea, singurul lucru care mi se părea cunoscut era fața acră a servitoarei, mi se părea că o cunosc de undeva.

Mă conduce în camera noastră, deschid dulapul, voiam să mă schimb, dar nu văd nici o haină în dulap, asta mă pune pe gânduri, vreau să merg jos să îl întreb pe soțul meu unde îmi sunt hainele, dar aud voci şi mă opresc la jumătatea scărilor şi ascult conversația celor doi, era o voce de femeie şi vocea soțului meu.
-  Cum ai putut să îi zici că e soția ta, cât de prost poți să fi. Ea e virgină, cum ai să te culci cu ea? Îl dojenea vocea feminină.
-  Nu ştiu ce a fost în capul meu,dar o iubesc enorm şi o vreau lângă mine.
-  Dar la barăci o mai  laşi să lucreze?
-  Doar dacă vrea, e foarte bună în domeniu şi e păcat să nu facă ce îi place.
-  Sa întors Ahmed din permisie.
-  Spune-i să vină la mine în birou, trebuie să fie şoferul lui Aishad când va merge la barăci.
Mă ascund în timp ce văd cum servitoarea iese din birou, nu după mult timp se întoarce urmată de un bărbat foarte chipeş, ceva la el îmi spunea că îl cunosc, inima mea bătea cu putere cu fiecare pas pe care el îl făcea spre mine de fapt spre birou. Decid să mă întorc în dormitor şi să îmi pun ordine în idei.

Ajung sus şi mă trântesc pe pat.  De unde îl cunosc eu pe bărbatul ala, de ce a reacționat aşa inima mea, încercam să îmi aduc aminte , mă străduiam să îmi amintesc dar nu reuşeam.

Mă ridic din pat iar paşi mă poartă spre o altă cameră, deschid uşa şi intru. Înăuntru era un miros familiar, totul mi se părea cunoscut, deschid dulapul şi îmi văd toate hainele, atunci încep să îmi revină frânturi de amintiri. Îmi amintesc ruinele, sărutul apoi văd imaginea unui bărbat în tocul uşi era el unul şi acelasi cu cel care a intrat în birou. Ahmed . Apoi imi amintesc frânturi din bătaia pe care am primit-o de la aşa zisul meu soț. El nu mă iubeşte aşa cum zicea asistenta, lui îi era frică că o să mor, de aia a stat cu mine la spital, dacă muream mă avea pe conștiință, dar cine ştie câți are pe conștiință, dacă mai are aşa ceva.

Mă întind în pat şi mă ghemuiesc şi adorm. Mă trezeşte el , era deja întuneric afară. El nu ştia că mi- am recăpătat memoria, nici nu trebuia să afle, trebuia să plec de aici, să evadez cumva, dar până atunci nu trebuie să îşi dea seama că eu ştiu cine e el şi că din cauza lui am ajuns la spital în comă şi fără memorie.
-  Iubito, hai să mergem la noi în cameră să dormi.
Mi se făcea greață doar la gândul că trebuia să dorm lângă el, sau că l-am sărutat de càteva ori.
-  Dragul meu nu mă simt prea bine, te superi dacă rămân să dorm aici, simt că dacă mă mişc am să vomit.
-  Cum vrei tu iubita mea. Mă sărută cast pe frunte apoi iese din cameră.

Cum a închiş uşa pe mine m-a bufnit plânsul, cum am să reuşesc să mă feresc de el în fiecare seară să nu mă atingă să nu mă sărute până am să reuşesc să evadez.

E din nou dimineață, soarele strălucea afară, mă întind ca o pisică în pat, încerc să recapitlez în memorie ceea ce sa întâmplat aseară, cum aş putea să dau de Ahmed, trebuie să stau de vorbă cu el, el e singurul care mă poate ajuta, dar mai întâi trebuie să îl conving pe Jarek să mă lase să mă întorc să lucrez la spital. Gândurile îmi sunt întrerupte de o bătaie în uşă.
-  Bună dimineața, zice scorpia de servitoare.
-  Bună, răspund eu indiferentă.
-  Domnul Jarek te invită la micul dejun.
-  Am să vin imediat ce aunt gata.
Scorpia iese din cameră iar eu mă intru în baie să fac un duş. Când am terminat de îmbrăcat, am tras aer adânc în piept, mi-am pus o față inocentă, urma să dau ochii cu diavolul şi nu trebuia să îi dau de bănuit că memoria mea a revenit şi că ştiu de fapt cine e.

Cobor în sufragerie unde se servea micul dejun iar spre surprinderea mea Jarek nu era singur. Mă apropi şi văd că împreună cu el era Ahmed. Dacă arată că mă cunoaşte tot planul meu de evadare sa dus pe apa Sâmbetei.

Îmi iau inima în dinți şi păşesc în încăpere.
-  Bună dimineața.
-  Bună iubito, zice Jarek fără să ridice ochii din ziar. Aş vrea să îți fac cunoştinţă cu cineva. Ahmed se ridică de la masă şi se întoarce spre mine pentru a mă saluta. Când mă vede ochii i se măresc de uimire, dechide gura să zică ceva iar eu îi fac un semn suptil să tacă. Chiar în momentul acela Jarek închide ziarul şi îl pune pe masă.
-  Iubito el e Ahmed, mâna mea dreaptă, în el poți avea deplină încredere.

Nici nu îți imaginezi tu câtă încredere şi dragoste am eu pentru acest Ahmed. Mă gândeam eu fără să las să se întrevadă vreo urmă de ceva sentimente. Stăteam amândoi şi ne priveam, în mintea mea rememoram toate amintirile frumoase ce ne legau. Deoadată am rupt tăcerea asta ce mi se părea prea apăsătoare.
-  Bună Ahmed eu aunt Aishad, mă îndrept spre el şi întind mâna indiferentă ca să facem cunoştinţă, apoi mă îndrept spre filtru de cafea şi îmi torn o ceaşcă.
-  Bun, zice acum Jarek, de acum înainte Ahmed va fii umbra ta, peste tot unde vei merge el va fi cu tine, de azi se va muta aici în casă cu noi, pentru a te putea supraveghea îndeaproape.

Cum dracu să se mute aici cu mine , cum am să reuşesc eu să îmi gestionez sentimentele şi să nu dau de bănuit, scorpia e cu ochi pe mine încontinuu.
-  Eu trebuie să plec acum, vă las să vă cunoașteți mai bine, apoi se întoarce spre Ahmed. Până deseară vreau să te fi mutat aici cu noi, apoi vine spre mine şi mă sărută pe buze. Noi ne vedem deseară când mă întorc iubito.

Bună la toată lumea, am revenit cu un nou capitol, sper să vă facă plăcere.

Şi pentru că e ajunul Crăciunului vă urez la toți numai sănătate şi bunătate în suflet. A fii mai buni nu costă mult...aproape nimic.

Vă pup pe toți.