AISHAD ( Finalizată)

Capitolul 11

Stăteam întinşi în pat, eram amândoi sleiți de puteri dar fericiți.  Ahmed mă mângâia încet pe spate.

-  Iubito tu realizezi ce scandal monstruos o sa facă Jarek când o să afle că nu mai ești virgină.

-  Nu cred că mă interesează părerea lui, iar dacă mă intreabă o să îi spun că s-a întâmplat înainte să mă cumpere el.

-  Atunci vor avea probleme părinti tăi.

-  Părinti mei poate sunt deja plecati spre Europa.  Nu are decât să îi caute şi să le ceară socoteală.

Sunt conștientă de ce repercursiuni va aduce acțiunea mea, sper din tot sufletul ca să ajung să fiu plecată până în momentul in care Jarek își va da seama că nu mai sunt virgină. 

Nu îmi pare rău deloc de ceea ce sa întâmplat între noi doi, în adâncul sufletului meu cred că îmi doream să se întâmple asta din totdeauna, îmi doream să fiu iubită de unicul bărbat care a reuşit să intre în sufletul meu și să îmi cucerească inima.

Sentimentele mele pentru el nu se pot descrie în cuvinte, îl iubesc de când mă știu, nu îmi pot imagina viața fără el, nu îmi pot imagina ca inima mea să iubească o altă persoană. Nu îmi imaginez viața fără el.  Iar după ce sa întâmplat aseară între noi şi după noaptea pasională pe care am trăit-o alături de el, mă pot declara îndrăgostită irecuperabil de el.

-  Ce zici mergem jos să luăm și noi micul dejun, am o foame de mor, am consumat prea multe calorii azi-noapte.

-  La asta mă gândeam şi eu, dar ce zici să facem un duş? Împreună sau separat?

-  Separat, zic eu şi îmi ascund privirea.

-  După tot ce sa întâmplat între noi, ție încă îți mai este ruşine?

-  Da, ce e așa grav in asta?

După ce am făcut câte un duş şi evident separat, am coborât la masă. Samira era deja în bucătărie un miros de cafea atât de apetisant încât nu putea să  nu îți lase gura apă.

-  Bună dimineața Samira.

-  Bună dimineața Ahmed, Aishad. Am vorbit cu Ali îndelung aseară şi noi am ajuns la concluzia că nu are rost să mai aşteptăm, cine ştie dacă se mai ivește o ocazie mai bună decât asta.

-  Da Samira aveti dreptate, poate că o altă ocazie nu o să mai avem, o altă dată în care să fie plecati amândoi cu siguranță nu va apărea prea curând. Care e planul, ce zice Ali?

-  Ali e de părere că ar fi bine să plecăm cât mai curând, a zis că o să vină imediat  ca să discutăm detaliile.

-  Bine atunci în timp ce îl aşteptăm pe Ali ce zici de o cafea?

Eu am rămas trăsnită, nu credeam că totul o sa se întâmple aşa de repede, că probabil în maxim două,trei zile vom pleca în aventura vieții noastre. Stau cufundată în gânduri, cum are să fie, ce peripeții ne vor aştepta, cum va fi?

-  Bună la toată lumea, zice Ali intrând în bucătărie. Merge direct la maşina de cafea şi îşi face o cafea mare, apoi se aşează la masă lângă noi.

-  Vi-a povestit Samira despre ideea mea?

-  Da şi suntem complet de acord cu ea, zice Ahmed în timp ce se uită profund în ochii mei. Care e planul, ai vreo idee cum am putea pleca fără să fim urmăriți?

-  Da, aseară am făcut un plan. Plecăm pur şi simplu, ascundem femeile în maşină, iar la poartă spunem că Jarek ne-a trimis să cumpărăm camere de supraveghere noi. Tu trebuie să te ocupi doar de GPS din maşină, că ei se vor prinde cândva că noi nu ne mai întoarcem şi are să ne caute, iar primul lucru pe care il vor face va fii să ne urmărească prin GPS.

-  Asta nu e o problemă, pot imediat după micul dejun să mă ocup de ea. Fetele voi adunați tot ce puteți şi ce credeți că ne va folosi în aventura noastră. Multe provizi de mâncare, de îmbrăcat cât mai gros, noaptea în deşert e frig, de dormit, toate le împachetați bine şi le puneți în maşină, atenție să nu vă vadă nimeni. Deci după ce tot e gata cam pe când ați vrea să plecăm?

-  Eu m-am gândit să plecăm mâine dimineață, zice Ali sigur pe el. Dimineața nu e așa bătător la ochii şi până realizează ei că nu mai suntem noi vom fii deja departe. Mă gândeam să o luăm prin deşert, acolo nu o să intre aşa uşor şi e şi mai greu de străbătut.

-  Ai dreptate, fetele după micul dejun fiecare are treabă să înceapă să împachteze, iar la noapte o să încărcăm totul în maşină. 

Zis şi făcut, după micul dejun toată lumea şi-a căutat ceva de lucru, ne-am împărțit în doua grupuri, grupa fetelor și grupa băieților. Băieții se ocupau de partea tehnică şi de lucrurile pentru dormit, iar fetele ne ocupam de partea cu gătitul şi alte cele...

-  Ar trebui să avem și o  trusă de prim ajutor, zice Ahmed intrând val vârtej în bucătărie.

-  Da, am văzut una în baia de sus mă duc după ea.

-  Fetele nu multe bagaje, că nu plecăm în concediu.

-  Nu, fiecare am luat câte o valiză cu strictul necesar, răspund eu peste umăr în timp ce mă îndrept spre baia de sus să aduc trusa de prim ajutor.

Totul era pregătit, încărcat deja în maşină, urma ca dimineață la prima ora să plecăm. Samira şi Ali dormeau în dormitorul de la parter, iar eu şi Ahmed eram în dormitorul meu de la etaj.

-  Nici nu mi-am imaginat că totul se va petrece aşa de repede, parcă trăiesc într-un vis care e dat pe rapid, mă simt de parcă aşi trăi viața altcuiva.

-  Eu te înțeleg perfect iubito, dar cum a zis şi Ali, cine știe dacă vom mai avea altă oportunitate. Acum putem pleca fără prea multă bătaie de cap, dar dacă Jarek se întoarce, iar scorpia e tot timpul cu ochii pe tine, nu prea văd cum am reuși să facem vreun pas.

-  Ai dreptate şi tu, de când am plecat de acasă, sau mai bine zis  m-au luat de acasă , numai aventuri trăiesc.

Încerc în gând să îmi revizuesc toate trăirile din ultima vreme, toate aventuriile pe care le-am trăit în ultimile luni. De când am fost luată de acasă de mercenari lui Jarek, apoi bătaia care am luat-o , culminând cu pierderea memoriei, revederea lui Ahmed şi terminând cu povestea noastră de dragoste, care sincer nu îmi doresc să se termine.  Mă uitam la el cum se agita prin cameră pentru a face ultimile pregătiri înainte de plecare. Dimineața vom pleca, vom încheia o nouă etapă din viața noastră, vom lăsa totul în urmă şi vom porni într-o aventură spre Europa, cine știe cât va dura şi ce vom păți. Mă duc lângă Ahmed şi îl cuprind în brațe de la spate, îmi sprijin capul pe spatele lui, aveam nevoie să îl simt aproape de mine, să simt că sunt protejată, să simt că sunt iubită, să îmi dea forță de a merge mai departe.

-  Doamne cât de mult te iubesc, mă aud eu gândind cu voce tare.

-  Iubito, tu eşti totul pentru mine, de dragul tău sunt dispus să renunț la tot şi la toate, ai devenit centru universului meu, sunt îndrăgostit incurabil de tine, îmi ia  mâna sărutându-mi dosul palmei.