Resentimente

Capitolul 9

    — Noi suntem Liliana și Grigore Minea.

   Erau oameni buni, vorbeau cu blândețe, de parcă le era frică. Eu mă mai calmez și nu mai stăteam atât de încordat.

   — Suntem părinții Ralucăi.

  Raluca? Acea Raluca? Sigur îmi vor spune de bani. Trebuie să gândesc repede, trebuie să-mi primesc în continuare banii.

   — Eu știu, Vlad, începe să vorbească femeia, știu că Raluca nu e gen tău și nu e pe placul tău. Dar ea...ea e îndrăgostită de tine.

   Mă simtitsem de parcă am primit un pumn în stomac. Deci asta era? Fata ciudată era îndrăgostită de mine? Ce naiba a văzut nebuna aia la mine? Poate doar mă place. Eu îmi înghițisem limba, nu știam ce să zic. Și de ce au venit aici? Nu e prima fată care se îndrăgosteste de băiatul nepotrivit. Treci peste!

    — Raluca suferă foarte mult, continua femeia cu lacrimi în ochi, mereu se gândește la tine. Dacă te vede trist, vine și ea tristă de la școală, dacă te vede fericit, și ea e fericită. Stiu că te țin pe jar și nu înțelegi de ce am venit de fapt la tine. Dar... Nici nu știu cum să-ți zic.

    — Vrem să fii mai apropiat de ea, continua tatăl cu aceeași îngrijorare în voce. Să fii mai bland. Nu-ți zicem să te prefaci c-o iubești, nu, niciodată. Doar să nu mai fii rău cu ea și să nu o mai superi, te rugăm din toată inima!

    — Domnule, eu...

    — Te plătim.

    — Ce? tresar deodată.
  
    — Te plătim, Vlad.

    — Mă plătiți să fiu prieten cu fiica dumneavoastră? Oh, Dumnezeule, aș face-o cu plăcere. Dar mi se pare ceva josnic, domnilor. Nu e prima fată care se îndrăgostește de un tip, fiți serioși, mi se pare o tâmpenie.

    — Vlad, înțelege, Raluca e într-o stare...

    — E o tâmpenie, îmi pare rău. Deși am mare nevoie de bani, nu pot accepta așa ceva, îmi pare rău. De unde aveți adresa mea?

   — De la părinții tăi. Am fost la ei, dar stai calm, nu le-am spus nimic, spune tatăl.

   — Raluca ține foarte mult la tine, Vlad, e numai cu gândul la tine... Și suferă foarte mult că ești rece cu ea. Ce te costă să fii putin mai bun cu ea?

   — Doamnă, îi va trece. V-am zis, nu e prima fată care care...

    — Raluca e bolnavă.

    — Repet, nu e prima ....

     — Are cancer.

   Din nou, simțisem că primisem un pumn în stomac apoi trupul mi se răsucește în loc. Cancer...?

     — Raluca are cancer, repetă femeia și o năvălește lacrimile și începe să vorbească prin sughițuri. N-o suport să sufere! Știi că de această boala nu scapă mulți! Macar dacăca muri...să moară fericită! Te rog!

     O vedeam cum aproape mi se punea în genunchi. Îmi ridic privirea scoată către femeia care scoate din geantă o sumă de bani și-i trântește pe masă.

   — Trebuie să mă înțelegi! Sunt o mamă disperată!

   — Gata, Lily... Va fi bine, calmează-te!

   — Nu! Raluca vrea doar puțină atenție din partea ta și e fericită toată săptămâna! Mereu îmi vorbește de tine, dar știu că nu-mi spune și părțile rele. Ea nu știe că ara cancer, și ți-aș fi recunoscătoare dacã nu i-ai spune.