Resentimente

Capitolul 5

     — Îți va fi, păduchioaso, îți va fi.
    
     — Dă-i drumul, las-o în pace. Vom face noi proiectul dacă vrei, dar las-o... Nu e nevoie de atâta pentru o simplă notă, prind curaj în sfârșit iar vrăjitoarea își îndreaptă imediat privirea către mine iar eu îngheț.

     Îi dă drumul fetei și vine langa mine după ce-și ia geanta de pe scaun și-mi șoptește ușor la ureche:

    — Așa ziceam și eu.

   Legănându-și coapsele într-un stil elegant, se îndepărtă de noi, plecând din bibliotecă. Răsuflu ușurată dar când mă uit la Roxy era roșie de furie. 
    — O urăsc! răcni aceasta iar eu tresar. N-o voi lăsa să-și bată joc de mine și anul ăsta. În niciun caz!

    După aceste cuvinte, aceasta o luă în goană apre ieșirea din bibliotecă fără haină, ieșind doar într-o bluziță pe când afară era un ger de înghețai și pietrele, urmând-o, o observ cum se îndreaptă spre tipa blondă ce nu plecase încă, așteptând parcă pe cineva.

    Roxana ajunge la ea și o întoarce forțat cu fața la ea încât tipa se făcuse albă ca varul la față când îi văzu tupeul prietenei mele, iar sprâncenele i se împreunară în altitudinea de indignare...exersată. Îmi era frică de ce avea să se întâmple între cele două, și îmi era frică să mă bag iar.

     — Ce naiba crezi că faci, păduchioasa naibi!

    — În loc să mă faci păduchioasă mai bine te-ai duce la școală. Nu ești în stare să faci un proiect!

    — Îndrăznești să țipi la mine? tună fata nervoasă fluturandu-și mâinile în aer, dar tot într-un stil elegant, tipic ei.
  
   — Vai, nu te mai enerva, vezi să nu-ți sară zugrăveala de pe față!

    Când priveam schimbul de replici grele, și când tipa o împinse pe Roxy iar cele două erau pe cale să se ia la bătaie, o mașină oprește fix în fața noastră iar Roxy se îndepărtă imediat cu pași mici în spate, pe când tipa rânjește către Roxana după care își luă pozitia de divă când din mașină coboară un băiat.

    Mi se strânge stomacul și trupul meu se răsucește de mii de ori încât îmi venea să vomit când el coboară din mașină împreună cu un băiat ce coborâse din cealaltă parte a mașinii.
 
     Vlad?  Ce cauți tu aici?

   — Credeam că nu mai apari, îi aruncă cuvintele tipa frumoasă și blondă iar Vlad își dă ochii peste cap fără să mă priveasca nici măcar o clipă.

    — Trafic, răspunde acesta iar ea mârâie ceva ce nu înțeleg. Dar tu, ce faci la bibliotecă? Te-ai hotărât să înveți să citești?

    — Ești foarte amuzant, frățioare, dar serios, nu am chef să mă enervez iar. Vezi tu, fetele astea două mă cam calcă pe nervi și îndrăznesc să ridice vocea la mine.

    — Uh, spune Vlad arcuindu-și o sprânceană iar eu înghit în sec când privirea lui se mută la Roxana, apoi la mine.

  Las privea în jos știind că dacă încercam să le fac față, iar aveam să fiu umilita, iar acest lucru era ultimul pe care mi-l doream în acel moment.

    — Raluca, hai să plecăm. Miroase a fițe aici.

    Tresar la vocea Roxanei și când ea mă apucă de braț pentru a pleca din acel loc, Vlad începe să râdă după care, dintr-un singur pas se afla în spatele meu și mă apucă și el de braț trăgându-mă înapoi, încât o dezechilibrase și pe Roxana.