Nu te pune cu criminalul...(+18)

39

Am intrat in facultate, hotărâtă sa pun capăt acestui bâlci ieftin pe care Chris in coordonează . Urc la etajul întâi si intru in sala in care Chris își tine cursul. Arunc o privire peste studenții prezenți si imi dau seama ca mai mult de jumătate sunt fete. Sigur.
Chris ma observa imediat si imi urmează cu privirea drumul pana la o banca îndepărtată de catedra lui. Si de el, normal. Il aud vorbind si pe câteva fete chicotind, de parca el ar spune cele mai bune glume. Pff, ce idioate. Se lasa fermecate de un glas frumos, bărbătesc. Si de in chip angelic. De niște ochi superbi si buze ferme. Fir-ar, unde mi-e capul? Il vad cum ma privește, de parca ma vede goală. Ma soarbe din priviri fara pic de rusine, de parca ne aflam intr-o camera doar noi doi, nu intr-o sala de facultate in care se presupune ca vrei sa inveti lucruri educative.
O fata de lângă mine, ce pare destul de draguta, doar ca prea strident machiata imi șoptește:
-Fato, tu ai ceva cu profu'? Apoi imi zâmbește prietenește.
-Poftim? Sar eu ca arsa. Ma uit încruntată la ea, de parca a reușit intr-o secunda sa imi afle gândurile si toate secretele printr-o singura privire. Fata imi zâmbește din nou, apoi spune:
-Te uiti la el de parca l-ai strânge de gât. In comparație cu restul fetelor, tu parca nu bagi de seama cum arata.
-Oh... Imi dau eu seama de gafa făcută si de felul nasol in care am reacționat. Incerc sa schițeze un zâmbet, apoi spun:
-Pai...ăă...am venit aici sa învăț, nu sa imi caut un iubit, iar un profesor e cel mai rau candidat. Spun, iar ea rade putin, atragând câteva priviri. Si pe a lui Chris. Se uita nedumerit la noi doua, de parca nu as putea sa vorbesc cu nimeni.
-Ai dreptate. Eu sunt Ema, incantata. Spune, întinzându-mi mâna.
Chris ma ardea cu privirea lui, ce parca imi striga sa ma ridic imediat de lângă acea fata. Sau orice fata. Ii zâmbesc ironic, apoi ma întorc spre Ema.
-Anya, incantata.
...
Cursul s-a terminat iar toata lumea a părăsit sala. Mai putin eu. Imi iau rămas bun de la Ema si ma îndrept sigura pe mine spre Chris ce își strângea lucrurile de pe catedra. Sala era goală si niciun zgomot nu spărgea liniștea, mai putin pașii mei hotărați si inima mea pe care o auzeam cum bate.
-S-a întâmplat ceva, domnisoara? Ii aud vocea relaxata lui Chris, întrebându-ma fara ca macar sa ma privească.
-De fapt, chiar s-a întâmplat. Spun dura, iar el se întoarce in sfârșit si imi înfrunta privirea.
-Te-as putea ajuta cu ceva? Întreaba, din nou, de parca totul ar fi in regula!
-Las-o balta cu toata formalitatea asta, Chris! Eu sunt cat se poate de serioasă si trebuie sa vorbim acum! Vreau sa ma lasi in pace, sa uiti unde stau si sa nu-ti mai faci apariția la mine acasa, sa uiti ca ne cunoaștem si sa ma lasi naibii sa trăiesc! Strig eu, desi la început mi-am propus sa port o discuție matura si calma. La naiba cu asta!
-Domnisoara, aici suntem intr-un cadru formal, problemele personale le discutam in afara clădirii asteia. Spune el, așezându-se pe marginea catedrei, cu mâinile încrucișare pe piept.
-Nu, am spus sa asculti aici! Asta e ultima data cand vreau sa te vad! Nu va mai exista nici o discuție in afara, sa stii! M-am saturat de situația asta idioata si de manipularea ta!
-Continuam discuția asta interesantă deseară, domnisoara, sper ca o sa lași geamul deschis. Spune, apoi pleacă, făcându-mi ochiul.
Ce naiba...