Nu te pune cu criminalul...(+18)

38

Stau întinsa in pat si inca nu stiu ce naiba sa fac. Inima abia mi s-a calmat, desi au trecut doua ore de cand Chris a plecat. Doamne, cum poate sa vina aici? Peste mine, noaptea? După atâta timp in care nu s-a mai întâmplat asa ceva? De ce continua sa se joace si amuze pe seama mea?!
Ma ridic din pat, parca hotărâtă sa fac ceva, ceva ce ar conta si l-ar opri din orice încearcă el sa facă sau sa imi demonstreze. Si de ce inca imi mai scoate ochii cu acea cana nenorocita? La naiba, era singurul lucru la îndemâna si nu stiu daca a observat sau nu, am scăpat din acel loc îngrozitor. Deci, data viitoare si se gândească la ceva mai bun de spus.
Ma gândesc serios daca de data asta ar trebui sa sun la poliție. Sau macar sa-mi anunț părinții. Chris trebuie sa înceteze si nu stiu la ce altceva ar trebui sa apelez, daca nu la poliție. Pun mâna pe telefonul de pe birou, apoi aprind lampa. Trebuie sa sun la poliție, oricum ancheta referitoare la cazul meu, de cand am evadat atunci inca nu e închis. Prostia asta nu poate continua.
Dar...oare chiar vreau ca Chris sa dispară cu adevarat din viața mea? Oare chiar vreau sa înceteze totul? Oare o sa pot sa trăiesc știind ca el e la închisoare ? Si ca nu o sa-l mai vad niciodată? Ca nu o sa ii mai simt parfumul ? Sau atingerea? La naiba, sunt asa o proasta!
Cum de gândul imi poate sta doar la asta?! Dragostea e cu adevarat oarba. Si proasta.

...

-E in regula, scumpo, in caz ca ai nevoie de ceva, ma suni, bine? Zice mama, îngrijorată de starea mea. Ar trebui sa-l sun pe doctor, scumpo?
-Ce? Nu, mama, nu! Stai liniștita, sunt ok, sigur e doar o răceala ușoară, pana deseară o sa fiu ca noua, ii zâmbesc eu, încercând sa o liniștesc.
-Foarte bine, atunci ne vedem deseară, iubito.
-Pa, mama.
La naiba, cum as putea sa mai merg la facultate acum? Ce ma fac? Nu pot lipsi la infinit. Dar nici nu-l pot vedea pe Chris acolo, stand calm, de parca nici nu ma cunoaște, de parca nu m împărțit patul. Doamne, de ce mintea imi sta doar la partea romantica a poveștii? Cu siguranța nu e o poveste de dragoste, e una horror, iar eu ma fac ca ploua. Cand a deviat viața mea in asemenea hal?

După un dus relaxant, atenția mi-e furată de telefon. Un mesaj. Cu siguranța e mama care e inca îngrijorată. Zâmbesc scurt, apoi ridic telefonul de pe pat. Numărul care imi trimise mesajul era necunoscut. Ma incrunt, iar inima mi-o ia la goana cand citesc: "stii ca te pot pica la cursul meu daca nu esti prezenta, nu?"
Pentru numele Lui Dumnezeu, cand va înceta?! Se pare ca nu am de ales, iar răceala mea imaginara e degeaba. Ma îmbrac cat pot de repede, apoi pornesc spre facultate. Nu-mi permit luxul de a rămâne la vreun curs, nici nu-mi doresc, iar Chris nu are dreptul sa se joace in halul asta cu viața mea. Si o sa ma asigur azi ca înțelege asta.