Nu te pune cu criminalul...(+18)

Capitolul 33- Facultate

Primul sentiment ce ma încearcă e frica... Bag mâna încet si puțin reținuta sub perna, neștiind daca am lăsat eu din greșeala ceva acolo sau mama sau trecutul se repeta... Dar e imposibil. Imposibil. Imi repet in minte.
Șocul ma lovește din plin când de sub ea scot ...
-Oh, Doamne! Exclam când găsesc tricoul Dariei si o trusa de machiaj. Inima mai avea puțin si imi sarea din piept de emoții. Nu știam sigur ce fel de emoții. Era frica, era usurare... Dor. Mi-era dor de Chris. De ochii lui, de brațele sale puternice in care imi găseam perfect locul. Oh, Doamne, după atâta timp, inca nu pot sa uit noaptea aceea...

...
-Cum e la facultate? Ma întreaba mama, emoționată.
-Mama, maine e prima mea zi, deci... De unde sa stiu? Zic eu, privind-o ironic.
-Ma refeream la sentimentul asta. Cum e sa știi ca esti la facultate? Ca ai ajuns pana aici... Zice ea, râzând.
-Haha, foarte amuzant, mama. Mereu am știut ca o sa ajung si la facultate...
-Pff, sunt sigura ca profesorul tău de mate e surprins rău acum, zice ea chicotind.
-Nu mai surprins decât mama mea! Tip înainte sa ies pe usa, dar nu imi pot abține zâmbetul. Chiar eram fericita ca am intrat la facultate. Nu pot sa spun ca mi-am dorit întotdeauna asta, dar in ultimul an, asta chiar mi-a fost intenția. Înainte sa ramân corigenta la mate. Si înainte de... Chris. Acum gândurile mele sunt întortocheate, dar stiu ca vreau sa meargă bine la facultate. De o săptămana mama imi pregătește camera de la cămin, iar eu sunt fericita ca pot sa plec de aici, sa scap de toate amintirile. Sau măcar sa încerc. Sa încep de la 0. Sa recuperez timpul pierdut si sa imi construiesc viitorul, care sper sa fie mai bun decât trecutul.
Acum merg prin campus, luându-mi orarul si o harta a clădirii, sălilor si orarul profesorilor cu care o sa am de-a face. Mama imi aduce si ultimele lucruri in camera care sincer e pe gustul meu. Micuța si draguta. E de doua persoane, dar deocamdată sunt singura in camera. Sa speram ca va veni cineva pe parcursul anului, mereu mi-am dorit o colega de camera foarte de treaba, care sa-mi devină prietena. Deocamdată o sa vorbesc cu patul ei...

-Mama esti ok? O întreb eu când se pregătește sa plece.
-Ma bucur asa mult ca esti bine si ca ai revenit printre noi si ca ai crescut si ca ai ajuns aici si ca...
-Multi de "si", mama, zic chicotind.
-Da, stiu, scumpo. Te iubesc. Ai mare grija de tine. Știi ca daca ai nevoie de ceva, trebuie doar sa ma suni pe mine sau pe tatăl tău si venim cat putem de repede, e o distanța de o ora cu mașina facultatea de noi, asa ca sa nu eziti, bine, Draga?
-Da, mama, mulțumesc. Si eu te iubesc, ai grija de tine.

După plecarea mamei, nu știam exact ce ar trebui sa fac, asa ca in acea seara m-am uitat la câteva filme, apoi m-am culcat destul de devreme, aveam nevoie de multă energie pentru maine, pentru ca eram foarte entuziasmata.

...

Intru in prima sala de curs, pe care am găsit-o cu greu, sincer, deși am avut harta aia tâmpită cu mine. Ma așez in a treia banca, care părea de fapt un birou. Sunt niște Sali super la facultate! Zâmbesc eu.
Lângă mine se aseaza o fata cu par castaniu si ochelari. Era îmbrăcată in galben, deci mi-a cam captat atenția.
-Buna, zic eu, zâmbitoare. Aceasta ma privește, apoi zice incantata :
-Hei, ce faci?
-Super, tu?
-Se putea si mai bine, ce-i drept, Răspunde ea, chicotind.
-Oare?
-Cu siguranța! Puteau sa pună cursurile de la 10...
-Eh, e singura zi cu cursuri de la 9, asa ca e ok, spun, rânjind.

La 9 fix in clasa se lasa liniște la auzul pașilor impunători a profesorului ce intra in clasa. Ridic ochii din telefon după câteva minute in care ii descriem atmosfera Dariei, dar aproape leșin când vad cine e profesorul.

In fata mea, la un birou puțin mai mare, stătea in carne si oase, cat se poate de bine si sănătos, Chris.