Nu te pune cu criminalul...(+18)

Capitolul 11 - Unde sunt ?!

-Ajutor ! Scoateti-ma de aici ! Sunt inchisa ! strig eu , lovind cu pumnii in usa , dar respiratia mea se taie cand  , usa este deschisa cu atata ura si forta , incat pur si simplu e scoasa din balamale .  Ma dau cativa pasi in spate , pentru a vedea cine m-a auzit .                                                                                 -Tu chiar nu poti sa taci , nu ?! spune acelasi batranel care m-a si incuiat aici . Eu incep sa tremur si strig :                                                                                                                                                                         -Ce vrei de la mine ?! Ce ti-am facut ?! Vreau sa plec ! Fara sa mai astept alta reactie , incerc sa ies pe usa , doar ca batranul ma prinde de maini , tragandu-ma inapoi in casauta ... Dau din maini si picioare , dar el isi foloseste toata forta , reusind sa ma tranteasca de perete , iar eu din cauza contactului puternic cu peretele , m-am dezechilibrat , astfel cazand pe jos , lovindu-ma cu capul de un raft . Capul incepe sa ma doara , iar incaperea se invartea cu mine... Ii arunc o ultima privire batranelului ce acum tine un cutit in mana , apropiindu-se de mine , apoi totul devine negru ...                                ...                                                                                                                                                                           Simt o durere imensa de cap , iar eu simt ca plutesc . Imi misc mana , ducand-o spre tampla , unde simt un material atasat ce seamana cu un pansament... Deschid ochii incet , dar vederea imi era in ceata... Dupa cateva secunde , pot sa observ ca sunt intr-o camera necunoscuta... Ma uit in jur , inca nerecunoscund nimic din ce ma inconjoara . Eu stau pe un pat mare , de doua persoane , cu lenjerie alba ... un alb imaculat . Ridic privirea si vad mobila ce face camera un loc sumbru... Totul era negru  si alb . Patul si perdelele sunt albe , iar restul mobilierului e negru . O camera chiar frumoasa...                                                                                                                                                                               Ma ridic din pat si ma indrept spre usa , nestiind la ce sa ma astept... Panica era prezenta in corpul meu , facandu-ma sa tremur de frica... In ultimul timp am avut parte de multe ”belele” , deci acest sentiment de teama mi-e destul de familiar....                                                                                                       Apas pe clanta , iar usa se deschide , facand un zbomot destul de enervant... Imi scot capul pe usa , uitandu-ma pe holul intunecat , dar fiindca era neluminat , nu am vazut mare lucru . Decid sa-mi iau inima in dinti si sa pasesc afara din camera ... Ma uit in stanga si dreapta , indecisa in ce directie s-o iau...                                                                                                                                                              Pana la urma , ma intorc spre partea dreapta , pasind incet si marunt . Casa in care ma aflam , sau ce era asta , era scufundata in intuneric , acest lucru facandu-ma sa ma sperii si mai tare . Dupa cativa pasi , incep sa ma simt ciudat... Acel sentiment pe care il ai cand cineva te urmareste... Imi intorc capul in spate , dar degeaba , intunericul nu-mi permitea sa vad nimic . Inghit in sec , apoi continui sa ma deplasez in fata , dar pur si simplu simt ca inima imi sare din piept , cand o voce ragusita si dura se aude :                                                                                                                                       -Imi face placere sa te revad...        .................................................................................................................................................................................................................. Buna ! Mersi de voturi si scuze de greseli ! :D :*