Nu te pune cu criminalul...(+18)

Capitolul 27-Din vina lui ai fost...

-Dezbraca-te, am chef de distractie. Spune tipul abia intrat in camera. Ma uit ciudat la el, apoi incep sa rad zgomotos.

-Cred ca glumesti. Se uita serios la mine, apoi spune :

-ti se pare ca sunt un tip cu simtul umorului?

-Mi se pare ca esti un tip cu lipsa de creier, scumpule, daca tu crezi ca m-as "distra" cu tine. Replic eu rautacios, ceea ce lui nu prea i-a placut.  Ranjeste diabolic, apoi zice :

-Crezi ca-mi pasa daca tu vrei sau nu? Ii imit expresia fetei, pe cat se putea, apoi spun :

-Crezi ca vreodata ti-ai folosit si creierul? Adica, e de marime mijlocie, sta aici, spun facand semn spre cap, si este foarte bun, cateodata, serios, crede-ma pe cuvant.

-Ce copila proasta! Spune, facand cativa pasi spre mine.

-Copila?! Oh vai! Tonul meu era arogant si asta doar ca sa fiu sigura ca l-am jignit atat de tare pe cat m-a jignit si el cu cererea sa. 

-Acum, dezbraca-te si nu mai fa atatea crize. Urasc preludiul si dezbracatul reciproc, deci fa-mi treaba mai usoara. 

-Treaba ar fi mai usoara daca ai pleca dracului de aici! Tip eu, lovindu-l in piept cu palma. Acesta ma priveste putin amuzat, apoi spune :

-Nu ma mir ca Chris te-a ales. Ma uit chioras la el, apoi spun :

-Poftim?

-Eu sunt Marcus, prietenul lui, zice bagandu-ma in ceata cu un zambet. Parea sincer.

-Stai putin...

-Hei, depinde ce intelegi acum prin distractie. M-ai cam distrat cu iesirea asta, ce-i drept. Nu crezi ca esti cam tupeista? Ma intreaba, razand. 

-Oare? Intreb eu, punandu-mi mainile in sold. Acesta imi mai zambeste o data, apoi se aseaza pe patul meu. Ce faci? Continui, prinvindu-l.

-Ma odihnesc, drumul pana aici a fost destul de lung. 

-De ce ai venit?

-Pentru Chris. 

-Atat? Doar de asta?

-Am nevoie de alt motiv? 

-Pai... Cum adica m-a ales bine? Incerc eu sa inteleg.

-Pari o fata ce-l merita. Pari.

-Stai, stai, stai! Zic eu, razand. Clar rasul meu era ironic. Tu vorbesti serios?

-Adica?

-Il merit? Eu il merit pe el? Spune-mi ca glumesti...

-Chiar deloc, raspunde sec.

-E un psihopat! El nu merita pe nimeni! Ridic eu tonul, fara ca macar sa-mi dau seama. Dar sa fiu a naibii daca nu, tipul asta a venit de cateva minute si deja m-a scos din sarite de doua ori!

-Asta nu-i adevarat, spune nepasator, ridicandu-se in picioare si iesind din camera. Eu il urmez, apoi spun :

-Cum sa nu?! M-a rapit! Stau aici fara voia mea! El se opreste pe hol  apoi se intoarce cu fata spre mine si-mi zice :

-Ai fost adusa aici cu un scop. Rapita cu un scop. Nu e vina ta. Dar intre timp, lucrurile s-au schimbat. Chris trebuia sa scape de tine, dar n-a facut-o. s-a atasat de tine. Si nu-mi spune ca stai aici fara voia, sunt sigur ca-ti place. Cu ultima replica imi inchide gura, iar dupa ce-mi vede expresia uimita, il bufneste rasul.

-Haide, am adus ceva de mancare. Sunt sigur ca ti-e foame.

-Dar...

-Vino. Coboram scarile, apoi intram in bucatarie, unde ne asezam la masa. Sper ca-ti place pizza.

-Mai conteaza asta? Mor de foame. Raspund, lunad o felie.

-Deci, cand e nunta? 

-Poftim? Murmur eu, sperand ca m-am inecat.

-Acum chiar glumesc. Dar, sunt sigur ca-l placi. Poate chiar mai mult de atat. El sigur o face. Adica, nu a vrut sa scape de tine.

-Sa scape de mine? Trebuia sa ma ...omoare? Intreb cu vocea tremuranda.

-Cam asa, fetito.

-Si...de ce nu a facut-o?

-Pentru ca tine la tine, raspunde luand si a doua felie de pizza.

-Stai...De ce sunt aici, de fapt?

-Chris nu ti-a spus?

-Te-as mai fi intrebat?

-Corect. Din cauza tatalui tau. Din vina lui ai fost rapita.