Nu te pune cu criminalul...(+18)

Capitolul 20-Oare ?

-Stii ca nu vei scapa asa usor , nu ? Scuip eu, in timp ce el se indeparteaza de mine , lasandu-ma sa ma tin singura pe picioare . Primul impuls a fost sa fug, dar ...Unde ? Usa pe care tocmai am intrat, este inchisa .

-Parintii mei ma cauta, sunt sigura de asta ! Vor anunta politia si totul se va termina ! Strig, dar el nu pare nici pe departe speriat . Se aseaza pe marginea patului imens, apoi , fara sa ma priveasca, spune :

-Totul ? 

-Da, jocul tau psihopat ! Raspund eu la intrebarea lui ce parea retorica, defapt .

-Jocul meu... abia a inceput . Mai sunt multe obstacole si piedici de trecut, iubito. Iar daca tu esti de partea mea, atunci vei trece orice obstacol .  Spune, privind in pamant . Din pozitia in care ma aflam, puteam sa-l vad cu totul. Chipul barbatesc cu trasaturi bine definite, umerii lati , soldurile inguste si picioare lungi ,musculoase. Era cu adevarat frumos...

-De ce ? intreb, lipindu-mi spatele de peretele rece si alb .

-De ce ? Repeta si el .

-Da, de ce ? De ce toate astea ? De ce sunt aici ? De ce esti  tu aici ? Zic , iar el , in acel moment, isi ridica privirea si-mi raspunde :

-Viata e scurta si trebuie traita din plin, nu crezi ? asta e o mica distractie. Tu esti aici pentru ca...tu esti cea care imi amplifica distractia . Iar eu...eu sunt aici sa ma bucur de fiecare moment in care lumea ta, micuta ta lume perfecta, este data peste cap .  

    Ma uitam la el ca la felul 20, ca la un lucru imposibil, dar care peste noapte devine posibil . Distractie ? Toata aceasta suferinta, ii aduce bucurie si satisfactie ? Asta il distreaza pe el ? Daca da, atunci... 

-Cum de poti face asta ? Zic dupa cateva momente de liniste . cum de poti vorbi cu atata entuziasm despre distrugerea vietii unei alte persoane ? Cum poti fi atat de impacat cu tine , stiind ca teoretic, ma omori ? 

-Tu...Incepe el sa spuna, dar eu il intrerup, cuprinsa de nervi . 

-Nu, asculta aici. Tu, esti de vina . Tu esti cel care a  facut rau. Tu esti cel pe care multa lume il uraste . Multa. Cum poti trai cu gandul ca...oamenii te urasc ? Nimeni, niciodata, nu o sa te iubeasca. Nimeni. Esti un monstru .  Spun, dar imi pare rau imediat pentru ca el schiteaza un zambet amar pe chip, apoi se ridica de pe pat, venind cu forta spre mine . Ma infior cand vad ca-si ridica bratul , lasandu-l cu viteza sa coboare spre mine...

 Astept impactul palmii lui cu fata mea, dar acesta intarzie sa apara , cateva secunde maitarziu auzind cum pumnul sau loveste peretele pde care eu eram lipita. Il aud gemand de durere, apoi imi intorc capul si observ cateva pete de sange, asezate in linie, de la nodurile degetelor lui, care acum sangerau . 

Tresar cand vad sangele curgand din ranile sale , iar , ca un impuls, ii iau mana in palmele mele , ingrozita fiind, dar si constienta de durere pe care o simtea el . 

-Am nevoie de bandaj. Spun cu o voce neutra, dupa cateva momente de liniste, in care constientizam ceea ce faceam . Mana lui era calda. Aspra dar calda . Mare si ...acoperita cu sange. Simteam ceva ciudat in stomac cand i-am atins mana, dar am trecut repede peste acea senzatie stranie, continuand sa spun : 

-Ai ? Cand am vorbit din nou, parca l-am trezit dintr-un somn, privirea sa fiind concentrata in acelasi loc in care era si a mea . Pe mainile noastre, care parca se potriveau perfect una intr-alta .

-Poftim ? Raspunde , iar eu repet :

-Bandaje ? 

-Pentru ce iti trebuie ? 

-Pentru rana ta...Sangereaza. Raspund eu cu o voce pe un ton mai ridicat decat pana acum . 

-E ok, las-o asa . Spun, apoi isi trage mana din a mea , intorcandu-se cu spatele la mine, si trecandu-si cealalta mana prin parul perfect asezat . 

Totul era perfect la el. Mai putin mintea lui de psihopat. 

   Il vad ducandu-se spre usa care dadea spre iesirea din aceasta camera, deschizand-o cu o cheie pe care o tinea in buzunar, apoi imi spune pe cel mai dur si rece ton posibil : 

-Iesi din camera . 

-Poftim ? Intreb eu, uimita .

-Iesi din camera ! Spune , de data asta tipand. Ce dracu se intampla cu el ? gandesc, dar nu mai stau niciun moment pe ganduri si ies din camera, inchizand usa in urma mea . Imi sprijin umarul de peretele lateral al usii, gandindu-ma la ce tocmai s-a petrecut . 

Oare... Oare a simtit si el acei fluturasi ? Oare a simtit si el momentul ala de electricitate cand mainile noastre s-au atins ?  Cu siguranta...  

Buna ! Scuze de greseli :D