Capitolul 7 - Intrebarile mamei...

7.1K 446 25
                                    

-Oh Doamne ! tip eu cand vad parul meu agatat de clanta usii . Il iau imediat si ma uit mai bine . Chiar era al meu... Nu pot sa cred ! Sunt urmarita de un psihopat !   Scot capul pe usa si ma uit pe hol... Era bezna , la fel ca in toata casa , de altfel . Nu se auzea nimic . Eram pregatita sa ies din camera , dar cand sa pasesc pe usa , telefonul meu incepe sa sune , iar eu aproape fac atac de cord din cauza fricii . Ma calmez putin , apoi intru din nou in camera si iau telefonul in mana cu putina retinere ... Aprind ecranul si vad ca mama e cea ce ma suna . Ma uit confuza la telefon , caci e destul de tarziu pentru o convorbire ”in familie” , dar raspund , iar imediat vocea mamei se face auzita .                                                                                                                                                                       -Anya ! Ce Doamne iarta-ma faci ?! Te-am sunat toata ziua azi ! Ce ai patit ?                                            -Nimic mama , linistetste-te... spun eu , dandu-mi seama ca am uitat s-o sun cand am ajuns de la Daria.                                                                                                                                                                             -Atunci de ce nu ai raspuns ?! sare mama repede , iar eu oftez , apoi spun :                                            -Am fost la Daria azi si mi s-a descarcat telefonul... Scuze ca nu te-am sunat... Mama ofteaza usurata , apoi spune pe un ton mai calm :                                                                                                             -Ah... Imi faceam griji ! Credeam ca ai patit ceva...                                                                                           -Nu , stai linistita , sunt bine... o asigur eu .   Bunica ce mai face ? o intreb eu , decisa fiind sa schimb subiectul... Adica , chiar nu-s bine... Sunt urmarita de un psihopat , chiar nu-s bine .                   -Bunica e bolnava... Dar te saluta si spune ca ii pare rau ca nu ai putut veni si tu aici... Ii e dor de tine , imi raspunde ea , iar eu cu o urma de tristete in voce spun :                                                                   -Spune-i c-o iubesc si ca mi-e doar si mie de ea... Chiar imi pare rau ca am ramas corigenta si ca nu am putut sa vin si eu... Stiu ca esti suparata si dezamagita .                                                                                 -Anya , sa nu mai spui asta niciodata ! Nu-s dezamagita de tine ... Te iubesc si am incredere in tine ca vei trece si peste hopul asta ... Iar suparata? Suparata sunt ca nu-s acolo langa tine sa te strang in brate acum...spune ea , iar eu chicotesc .                                                                                          -Si eu te ... incerc eu sa spun , dar cand ma intorc spre pat , pur si simplu scap telefonul din mana ......................................................................................................................................................................................................  Hei ! Mersi de comentarii si voturi ! :* Daca cineva vrea dedicatie , sa-mi spuna !  Scuze de greseli ! :D

Nu te pune cu criminalul...(+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum