Nu te pune cu criminalul...(+18)

Capitolul 4 - Asta e doar inceputul...

     Stateam in fata oglinzii ,nevenindu-mi sa cred ceea ce e scris pe ea...                                                         -Asta e sange ?! tresar eu cand ma apropii mai mult de ea si vad dâre ca se scurg din literele scrise cu ceva rosu... Asta e imposibil ! Nu mi se poate intampla mie ! gandesc eu incepand sa tremur . Iau repede o carpa si ma pregatesc sa sterg oglinda , dar inima imi sare din piept  din cauza socului . In casa se auzi un zgomot groaznic... Parca un scaun a fost tras pe parchet . Ies cu pasi mici din baie , rugandu-ma in gandul meu ca acest zgomot doar sa mi se fi parut... Speram ca sunt doar paranoica si ca toate astea sunt doar in capul meu .  Eram in fata usii , pregatita sa ies din camera mea si sa verific sursa zgomotului , doar ca imi era prea frica... Aveam palmele transpirate si tremuram din toate incheieturile . Apas incet pe clanta usii si o deschid la fel de lent . In casa era bezna totala , singura sursa de lumina fiind becul din camera mea . Pasesc atenta pe hol , iar inima-mi batea ca o nebuna de spaima . Fac cativa pasi si ajung la scari , cobor una , doua , trei , pana ajung la baza scarilor .                                                                                                                                                 -E cineva ?! strig eu incercand sa-mi mai alung din tensiunea ce-mi pompa prin corp . Nu se auzi nimic... Sigur mi s-a parut ! gandesc eu , apoi incep sa merg cu mai multa incredere pana ajung in bucatarie unde aprind becul . Mi s-a parut pe dracu !  spun in sinea mea facand ochii cat cepele cand vad pe masa , pe langa mizeria de la petrecere , si picioarele unui scaun rupte si ciopartite .     -Ce dracu ?! spun eu cu voce tare , iar in momentul urmator se aude telefonul fix sunand . Tresar la inceput , dar apoi imi dau seama ca sunt o idioata ca ma tem de telefonul fix , asa ca ridic receptorul si spun cu vocea tremuranda din cauza socurilor traite in ultimele zile :                                                       -A-Alo ?! Pe partea cealalta se auzea o respiratie , dar nimic altceva . Da ?! Continui eu , dar din nou nimic . E cineva acolo ? intreb eu  . Dupa cateva secunde , aud un ticait lung , semn ca persoana ce m-a apelat a inchis . Ok , acum eram de-a dreptul terifiata ! Trantesc receptorul telefonului , apoi il ridic din dou , in gand venindu-mi ideea geniala sa o sun pe mama . Formez primele 4 numere , dar inainte sa o tastez pe a 5-a , curentul isi face lipsita prezenta , lasandu-ma pe mine fara fir la telefon si scufundata intr-o bezna totala .                                                                             -Aaaa ! incep eu sa tip , nemai putand de frica . Niciodata nu am mai foast atat de terorizata si infricosata ca acum .                                                                                                                                                         Fac cativa pasi in fata mea , dar nevazand nimic , la lovesc cu piciorul de masa , iar din cauza impactului piciorului meu cu piciorul masei , scot un scrancet scurt . Am inceput sa pipai cu mainile tot ce era in fata mea , incercand sa ies din bucatarie si sa aprind din nou becul . Am simtit cu mana clanta usi , iar mai apoi cand am ridicat mana pentru a atinge tocul usii , am tipat ca o disperata , caci mana mea a facut contact cu un piept musculos si tare .                                                                         -Ajutor ! E cineva in casa mea ! am inceput eu sa tip , intorcandu-ma pe calcaie si incercand sa fug de langa ... de langa cel ce era cu mine in casa . Cum darcu mi se intampla mie asta ?!                               Fac cativa pasi , apoi simt o mana ce ma prinde de sold , apoi acel cineva ma tranteste de perete cu putere , eu scrancind destul de tare la impactul cu spatele meu .                                                              -Cin-cine e... esti ?! Ce-ce v-vrei ?! Nu am multi b-bani... Dar poti sa-i iei pe t-toti... spun eu , balbaindu-ma si lacrimile cazand din ochii mei mai ceva ca dintr-un robinet . Aud un chicotit barbatesc , dar desi era un chicot era al naibii de serios si de dur . Ajutor ! Vreau sa scap ! Sa ma ajute cineva ! gandesc eu , nemai putand sa spun nimic , caci odata cu nodul ce mi s-a pus in gat , o lama rece imi mangaie intr-un mod sadic umarul , urcand spre gat .                                                             -Nu-ti vreau banii... Nu am nevoie de ei... spune el in sfarsit , lasand la iveala o voce terifianta .           -A-atunci ce v-vrei ? spun eu , totul sunand mai mult ca niste soapte stranse de gat .                             -Imi vreau premiul... spune , iar eu incep sa suchit din cauza plansetelor isterice si puternice .  Imi place cand plangi... spune din nou , iar eu nici nu mai stiu ce sa fac . Deja imi zic rugaciune in gand , sperand sa nu mor acum , caci sunt tanara .                                                                                                    -Da-mi drumul... Ce vrei de la mine ? spun eu , intr-un sfarsit , nemai razistand in tensiunea asta si cu inima in gat .                                                                                                                                                         -Vreau multe de la tine , dar pentru inceput... Vreau sa-ti zic ca maine nu vei merge la politie .               -Ce ?! De ce ?! Eu nu... spun eu , dar acum imi pica fisa . Tu esti criminalul ! spun eu , iar vocea mea devine una uimita , iar frica se amplifica in mine , Oh Doamne ! Eu tocmai sunt singura in aceeasi camera cu un criminal !                                                                                                                            -Bingo ! Ce pot spune , ai spus ceva corect , de aceea o sa-ti primesti rasplata , ce zici ? spune el , iar eu ma cutremur .                                                                                                                                                  -Te rog nu ! Lasa cutitul jos , te rog ! se aude din nou vocea mea gatuita si pitigaiata .                            -Oh , dar nu va durea , promit ! spune , apoi pot simti o usturime groaznica la nizelul gatului , lama lasand o urma in pielea mea alba ca laptele . Durerea era groaznica , iar eu am inceput sa ma zbat si sa-l implor sa inceteze , dar el radea de-a binelea de raul pe care mi-l facea .                                       -Cine esti ?! De ce imi faci asta ?! intreb eu , dupa ce aud cutitul cazand din mana lui pe podea . Dar nu a scapat cutitul , a vrut sa-l arunce , pentru ca acum isi duse amandoua mainile pe corpul meu , iar peste usturimea imensa simt o pereche de buze . Eram socata ! El imi lingea sangele care curgea in mici dare ... E cumva vampir ?! gandesc eu , iar cu mainile il imping de pe mine . Nici nu se clintea . Incep sa dau mai tare cu pumnii , dar el isi dezlipeste gura de gatul meu ranit , apoi imi prinde mainile , nemai lasandu-ma sa-l lovesc .                                                                                                -Asta e doar inceputul... Joaca de-abea de-acum incepe ! spune el , apoi simt caldura corpului emanata de el , disparand . Iar zgomotul facut de papucii lui pe parchet imi indica faptul ca a plecat ......................................................................................................................................................................................................... Buna ! Sper ca acest capitol nu s-a intamplat prea repede... Adica ma refer la intalnirea lor... :)))  Multumesc pentru voturi si comentarii , iar in caz ca cineva vrea dedicatie , poate sa-mi spuna !  Mersi :* :*