Capitolul 14- E la fel de frumoasa ca si stelele...

6.5K 428 13
                                    

-Ajutor ! incep eu sa strig terifiata . Ma intorc spre scarile pe care tocmai le-am coborat si le urc repede , incercand sa ajung cat mai repede la usa . Trag de clanta , dar degeaba caci nici nu se clinteste .

-La dracu ! exclam eu , lovind cu pumnul usa . Inghit in sec , apoi ma intorc cu fata spre incaperea in care ma aflu . Nu pot sa cred ! E imposibil ! Cum de mi se intampla mie toate astea ?! gandesc eu , uitandu-ma pe peretii camerei ce erau acoperiti in intregime de poze cu mine . Erau poze peste tot ! Poze facute de curand , poze facute in copilarie , poze facute in excurii scolare , la petreceri si in toate locurile unde am fost vreodata . Pe masuta din colt era asezata o cutie de marime mijlocie pe care scria  : EA .  Ma apropi ci pasi marunti de ea , curioasa fiind , dar si sperand sa gasesc ceva cu care as putea deschide usa asta blestemata . Ochii mei inca se plimbau pe peretii de-a dreptul infricosatori , dar cand ajung in fata masutei , intind mainile si deschid cutia din carton , ochii mei devenind cat rotile unei carute la vederea obiectelor ce se aflau in ea .  

    Bag mana in cutie si scot  obiectele din ea . Asta e de-a dreptul infricosator . Observ cu stupoare ca in cutie erau lucruri de ale mele : Lantisorul pe care l-am primit de la bunica de ziua mea la 6 ani , dar pe care l-am pierdut intr-un mod inexplicabil , rochia pe care am purtat-o la absolvirea casei a 8-a si pe care credeam ca am pus-o in podul casei si multe altele care , cu timpul , au disparut fara urma . Dar ce mi-a atras cel mai tare atentia a fost smocul de par blond ce era legat cu o bucata de ata rosie . Era parul meu !  Nici nu stiam ce ar trebui sa fac acum.., eram coplesita de emotiile negative si de frica imensa pe care o simteam . Imi doream mai mult ca orice in momentul asta sa fiu acasa cu mama si tata . 

      Ma intorc repede spre usa cand aud o cheie ce se invarte in broasca sa . Inima incepe sa-mi bubuie , iar tremurul reapare , facandu-ma sa ma tin de masa pentru a nu cadea din nou . Deschid ochii mari , pregatita sa vad cine intra in incaperea asta , ce e mai mult ca sigur un subsol... un subsol sinistru si demn de un psihopat . 

  Lumina se stinge din nou , intr-un mod straniu , iar sunetul usii trantite se aude in toata camera . Ma dau cativa pasi in spate , atingand peretele rece , apoi incep sa strig :                                                   -Ce dracu vrei de la mine ?! Cine esti ?! De ce-mi faci asta ?! Vrei sa ma omori ?! Sunt intrerupta insa de un chicot amuzat , apoi de acea voce ce-mi face pielea de gaina :

-Linisteste-te , moartea e la fel de frumoasa ca si stelele ... 

Buna ! Scuze de greseli ! :D 

Nu te pune cu criminalul...(+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum