Nu te pune cu criminalul...(+18)

Capitolul 22-Imblanzita? Neah...

-Chiar vreau sa plec, te rog...Ma milogeam eu de el, in timp ce incerca sa ma tarasca pana in camera.

-Si eu chiar te vreau, deci te rog. Spune si el, pe tonul sau obisnuit. Arogant si rautacios.

-Vreau sa discutam! Spun eu, prinzandu-ma de balustrada si tinand strans de ea.

-Unde crezi ca suntem aici? La psiholog? scuteste-ma. Spune dur, iar eu ma desprind, astfel incat sa pot sa-l privesc in ochi. Se opreste din a ma cara pe scari, eu fiind cu o treapta mai sus decat el, ajungand la acelasi nivel al fetei cu...Chris.

-Tu chiar ai nevoie de un psiholog! Un psihiatru , poate ! 

-Inceteaza, scumpo.

-Sa incetez? De ce nu incetezi tu naibii odata cu toate astea? Cu tortura, chinul si...toate astea! Spun, gesticuland dramatic. Daca nu ma aflam intr-o situatie de genul, lumea ar fi crezut ca fac semne avioanelor.

-Chinul tau poate deveni oricand o placere, draguta. Spune el, punandu-si mana pe coapsa mea.Imi cobor privirea spre mana sa ce-mi mangaie partea aceea, iar o senzatie ciudata m-a cuprins. 

-I-a mana...Murmur eu, aproape nestiind sa mai vorbesc.

-Nu-mi spune ca nu-ti place , bombonico.

-Inceteaza cu mangaierile si apelativele astea...Murmur din noi, cand mana lui a ajuns pe soldul meu. I-am indepartat-o usor, parca parandu-mi rau ca nu as putea sa fac ceea ce imi trece prin cap, cu el...E un psihopat. Il urasc. 

Esti sigura ca il urasti?

-Ai putea...sa imi spui ceva despre tine? Intreb eu, temandu-ma ca m-ar putea refuza. Urmeaza o pauza de cateva momente, apoi spune:

-Hai in camera sa ...discutam. Cuvintele lui nu erau prea convingatoare , dar nu puteam sa pierd ocazia de a afla ceva despre el. Ceva ce m-ar putea ajuta.

-Dar...nu vreau in camera aia. Spun, stiind ca mi-ar fi foarte greu sa ies din acea camera in caz ca s-ar lasa cu ceva neasteptat. 

Nu mi-a spus nimic, desi sunt sigura ca nu i-a prea convenit c mai am si mofturi, dar a acceptat, afland asta cand am intrat intr-o camera oarecare de pe acest hol. O camera ca multe altele, din cate cred.

-Ok, vreau sa stiu de unde ma cunosti. Spun imediat cum usa s-a inchis in spatele nostru. El mi-a aruncat o privire perversa, apoi a spus :

-Destinul. Evident ca nu l-am crezut, dar  nu am apucat sa mai spun nimic, caci gura sa mi-a atacat-o pe a mea, muscandu-mi buza cand a vazut ca nu-i raspund gestului. Mi-am pus mainile pe pieptul sau, in speranta ca o sa-l indepartez, dar nu am facut nimic mai mult decat sa-l dezechilibrez putin.

-Ai spus...Incep eu sa spun, dar saruturile sale nu-mi dadeau voie sa continui. Respiratia sa era mentolata, dulce ...a dracului de dulce. Si-a strecurat limba in gura mea, dupa ce ne-am luptat putin , iar eu am pierdut lamentabil . Sigur mi-am fracturat vreo buza.

Sa-ti fracturezi buza? Serios? Chiar ca nu mai gandesti bine cand e in preajma ta...

-Spun multe. Zice, apoi isi coboara buzele pe gatul meu ce parca a luat foc. 

-Ah...Chris...Spun eu, incercand sa leg o idee logica, dar tot ce am spus a iesit ca niste gemete.

-Da iubito. Spune el, ridicandu-mi bluza, pana la nivelul sanilor.

-Nu vreau...asta. Spun , punandu-mi mana in parul sau si tragand destul de tare, crezand ca asa poate o sa se dea de pe mine, dar nu asta a fost rezultatul. Mi-a prins mainile in palmele sale, incrucisandu-ne degetele si strangandu-ma destul de tare. 

Asta nu merge, andesc eu, putin luata de val de situatie. Desi era...mult mai placut decat ar fi trebuit sa cred ca e , am decis ca nu pot sa ma culc cu el. Asta in niciun caz.

Am lasat-o mai moale cu ripostatul, astfel eliberandu-mi mana dreapta din palma sa. Mi-am pus mana pe umarul sau, simtind cum imi arunca un ranjet, chiar desupra pielii, crezand ca m-am dat batuta. 

Trag aer in piept, imi inabus un gemat, apoi imi ridic genunchiul drept si-l lovesc cu toata puterea in acel loc sensibil dintre picioare.

Buna ! Scuze de greseli ! :D