Nu te pune cu criminalul...(+18)

Capitolul 25-Ce zici sa...?

-Iti voi da niste haine de la mine, hainele tale...Incepe el sa spuna, dar eu intervin :

-Ok. Poti iesi, te rog? acesta ma priveste scurt, apoi iasa din baie, lasandu-ma singura si confuza. Imi dezbrac hainele uzate si murdare peste masura si intru in dusul foarte mare ce se afla pe partea dreapta a baii incapatoare. Dau drumul apei, lasandu-ma mangaiata de ea si caldura sa. Inchid ochii, iar mintea imi este invadata de fragmente din seara precedenta. De saruturile dulci si lungi ale lui Chris, de mainile sale plimbandu-se pe intreg corpul meu, de respiratia lui ce-mi facea pielea de gaina, de vocea lui...de el. Deschid ochii, apoi incep sa ma spal bine, de parca as putea sa sterg si amintirile cu buretele. 

Cum am putut sa fac asta? Cu8m am putut sa il las sa ma atinga? Cum am putut sa las garda jos? Cum am putut sa ma indragostesc de el? Ma intreb in repetate randuri, in gand, pedepsindu-ma singura pentru asta.

Vreau sa plec de aici, vreau sa scap de nebunia de aici. De nebunia lui. 

Dar...parintii mei ma vor scoate de aici. Sigur ma cauta deja. Mama sigur e ingrijorata ca nu raspund la apelurile ei. Iar corigentele trebuie date in perioada asta. Eu nu ma voi prezenta iar asta va fi un alt semn de intrebare. Voi scapa de aici, clar. 

Opresc apa, apoi ies din dus simtind un val de racoare cand fierbanteala apei ma paraseste. Iau prosopul ce era deja la baie, apoi ma sterg pe corp, infasurandu-mi-l in cele din urma in el. Ies din baie, cu inima cat purecele, iar pe scaunul de pe hol se aflau niste haine. Cu siguranta cele pentru mine. Le iau in mana, apoi intru in camera alaturata pentru a ma imbraca.

Las prosopul sa cada pe podea, apoi ma aplec dupa ceea ce pare a fi o pereche de boxeri barbateasca. Mai bine decat deloc, gandesc. Iau si tricoul simplu negru in mana, simtind deja parfumul lui Chris. Apropii tricoul de fata mea, inspirand puternic mirosul specific al baiatului ce m-a dat peste cap, lasandu-ma cuprinsa de alte amintiri din seara trecuta, cand...

Simt o pereche de maini pe stomacul meu si una dintre coapse. Sar ca arsa, speriata si luata prin surprindere de, cine altceva, decat Chris?

-Ce faci? M-ai speriat. Spun, balbaindu-ma putin. Acesta imi ranjeste, apoi spune :

-A trecut mult timp de cand ai intrat in abie, credeam ca ai patit ceva. 

-Da, exact. Si te-ai gasit tu, eroule, sa ma salvezi, nu? Nu patisem nimic ! Izbucnesc eu, acoperindu-mi goliciunea cu tricoul sau, ce e mai mult o rochita pentru mine. Ii vad ochii schimbandu-si stralucirea intr-una mult mai intunecata, apoi maxilarul inclestandu-i-se. Ma dau un pas inapoi, fiind atenta sa nu lovesc patul cu piciorul. 

-Ce dracu te-a apucat ?! Tipa el, prinzandu-ma de o mana. Mi-o trag din  stransoarea lui, incercand sa tin tricoul peste partile mele esentiale.

-Tu esti de vina! Doar tu! Lasa-ma sa plec, psihopatule! Tip si eu, enervandu-l si mai tare.

-Stii cat imi place sa ma alinti asa, nu? Spune rautacios acesta, tragand de tricoul ce il tinea, descoperindu-ma total.

-Stai...nu...Dar nu apuc sa termin, caci Chris spune :

-Ce zici sa repetam ceea ce s-a intamplat aseara? Apoi ma trage...