Bruised

128 19 2
                                    

Bătucit


Nu le pot acoperi.

Pe ele; vânătăile care îmi acoperă decavata piele aproape lipsită 

de culoare.

Nici o tonă de machiaj n-ar putea

să ascundă urâțenia

pe care urmele albastre au creat-o.

Mi-am scufundat trei degete în fondul de ten,

frecându-mi apoi petele desfigurate,

adâugând suficient machiaj

pentru a le acoperi.

M-am uitat fără tragere de inimă la fata care stătea în fața mea,

care mă reflecta;

cât de hidoasă este.

Cercuri negre îi înconjoară 

ochii șterși.

Nu a dormit deloc

noaptea trecută;

mintea ei retrăind amintirea

pe care încerca cu toate puterile s-o uite.

Și rănile urâcioase o bântuie,

spunându-i povestea momentului

ei de slăbiciune; de vulnerabilitate.

Dar inima ei ignoră aceste vânătăi; încearcă să-și amintească doar că iubirea e mai importantă.

Mintea ei o aprobă,

dar nu va supraviețui

la final.

E singură.


„Sawyer, scumpo," mama m-a strigat,

iar ochii mi-au fugit spre ușa încuiată care ne separa.

Am privit clanța răsucindu-se,

eșuând în a se deschide.

„De ce ușa e încuiată?"


„Doar un minut," am zis, vocea

clacându-mi din cauza presiunii.

M-am holbat la vânătăile care îmi împodobeau

pielea.

Apoi mi-am privit încheieturile,

urmele lăsate de el fiind încă prezente.

Grăbită, mi-am acoperit gâtul cât de bine am putut cu câteva șuvițe de păr.

Mi-am tras mânecile bluzei,

acoperindu-mi ferm încheieturile.


„Totul e în regulă?" a întrebat,

când am apărut casual în fața 

ei, sperând că ochii ei prevestitori

nu-mi vor inspecta corpul.


„Yeah, doar n-am dormit bine,"

i-am zâmbit trist, bătând nervos

cu degetele împotriva

ușii de mahon.

bare [h.s.] - tradusăWhere stories live. Discover now