Humiliate

107 20 4
                                    

Umili


O mulțime de studenți s-a ridicat din

bănci, ca o turmă agitată de oi flămânde,

în timp ce soneria i-a anunțat că

prânzul lor a început.


Sunt ultima care părăsește clasa, scoțându-mi telefonul

din buzunar.


Elijah: Îmi pare rău că nu sunt azi acolo,

a trebuit să-mi scot omul bătrân afară.

Bucură-te de zi, drăguțo xx


Mi-am dat ochii peste cap,

speriată inexplicabil

de ceea ce restul zilei

are de oferit.

Am trecut peste mesaj, iar senzația de a fi singură, îndepărtată,

fără atenția cuiva,

mă face să mă simt slăbită.

La intrare, un parfum familiar de

mentă și colonie plutește în jurul 

meu, în timp ce fața îmi este zdrobită

de o piele fină.


„Scuză-te," Harry mi-a împușcat

o privire, în timp ce

îmi recuperam balansul.


„Î-Îmi pare rău," m-am bâlbâit,

încetinindu-mi pasul și aruncându-mi

telefonul înapoi în buzunar.


„Păstreaz-o," a șuierat,

alungindu-și picioarele, în timp ce ele l-au dus

în josul scărilor.


Cuvintele batjocoritoare m-au adus

înapoi la ziua

când l-am împins 

și am fugit să-l ajut pe băiatul însângerat

care stătea pe ciment.

Am avut de luat o decizie;

Harry sau băiatul care m-a făcut 

să mă simt speriată și iubită

în același timp.

Din nefericire,

am luat alegerea greșită.


Dar simțurile îmi sunt în alertă acum,

mintea împingându-mă să fac lucrul care trebuie

făcut: să-mi cer scuze.

În timp ce am pășit repede

în cofetărie, masa obișnuită

pe care o împărțeam era goală,

având patru scaune rezemate de ea.

bare [h.s.] - tradusăWhere stories live. Discover now