Umili
O mulțime de studenți s-a ridicat din
bănci, ca o turmă agitată de oi flămânde,
în timp ce soneria i-a anunțat că
prânzul lor a început.
Sunt ultima care părăsește clasa, scoțându-mi telefonul
din buzunar.
Elijah: Îmi pare rău că nu sunt azi acolo,
a trebuit să-mi scot omul bătrân afară.
Bucură-te de zi, drăguțo xx
Mi-am dat ochii peste cap,
speriată inexplicabil
de ceea ce restul zilei
are de oferit.
Am trecut peste mesaj, iar senzația de a fi singură, îndepărtată,
fără atenția cuiva,
mă face să mă simt slăbită.
La intrare, un parfum familiar de
mentă și colonie plutește în jurul
meu, în timp ce fața îmi este zdrobită
de o piele fină.
„Scuză-te," Harry mi-a împușcat
o privire, în timp ce
îmi recuperam balansul.
„Î-Îmi pare rău," m-am bâlbâit,
încetinindu-mi pasul și aruncându-mi
telefonul înapoi în buzunar.
„Păstreaz-o," a șuierat,
alungindu-și picioarele, în timp ce ele l-au dus
în josul scărilor.
Cuvintele batjocoritoare m-au adus
înapoi la ziua
când l-am împins
și am fugit să-l ajut pe băiatul însângerat
care stătea pe ciment.
Am avut de luat o decizie;
Harry sau băiatul care m-a făcut
să mă simt speriată și iubită
în același timp.
Din nefericire,
am luat alegerea greșită.
Dar simțurile îmi sunt în alertă acum,
mintea împingându-mă să fac lucrul care trebuie
făcut: să-mi cer scuze.
În timp ce am pășit repede
în cofetărie, masa obișnuită
pe care o împărțeam era goală,
având patru scaune rezemate de ea.
YOU ARE READING
bare [h.s.] - tradusă
Fanfiction❝Când eram mică, Mi-am imaginat că aș putea fi orice voiam. Pot să fiu o prințesă, cu frumusețe și grație, care și-ar petrece timpul sperând să-și găsească Prințul Fermecător. Puteam fi o luptătoare, ucigând dragoni și demonstrându-mi onoarea și cur...