bare [h.s.] - tradusă

Mother Knows Best

Mama știe cel mai bine

Am pierdut noțiunea timpului,

iar acum Elijah mă conduce

în fața casei, la ora șapte seara.

Mama m-ar decapita cu siguranță

după ce i-am ignorat toate cele douăzeci și unul de apeluri

și am evitat cina în familie.

Dar petrecându-mi orele vorbind

cu el, cunoscându-l,

a fost ca o lungă oră a cunoștiinței.

„M-am distrat astăzi," a zâmbit, prinzându-mi degetele într-ale sale.

Gestul e drăguț,

drept dovadă, obrajii mei au prins culoare,

în urma atingerii sale.

Sunt aproape sigură că

dacă mai petrec mult timp în preajma

lui Elijah, pielea mi se va transforma roșie pentru totdeauna.

„Chiar ești ceva, Sawyer."

S-a apropiat, ca și cum ar fi vrut

să-l sărut,

dar curând am început să mă simt mică

în prezența sa, și am refuzat să îi dau

ceea ce merita.

Da, am mai fost sărutată o dată,

în clasa a noua,

când vechiul meu crush

m-a dus la bal.

Ani întregi mi-am reamintit

că nu am nevoie de afecțiune de la

o persoană de sex opus pentru a mă simți bine,

dar acum mă simt oribil

pentru că l-am respins.

Ochii lui Elijah sunt închiși,

buzele sale așteaptă să le întâlnească pe ale mele,

și vreau să fug; să părăsesc

această mașină înghesuită și să fug

spre dormitorul meu primitor.

Dar cu cât mă uitam mai mult la băiatul

din fața mea, am decis

să fac o alegere greșită și 

să mă apropii de el.

„Sawyer Adams!

Ieși afară din acea mașină chiar acum!" Mama mea a apărut

lângă ușa pasagerului,

urlându-mi numele pentru a auzi vecinii și împingând geamul cu o forță necunoscută.

„Mamă!" Am țipat,

mutându-mă departe de Elijah, în timp ce și-a curățat gâtul și  a așteptat stăruitor să ies afară,

Îmi pare rău, i-am murmurat, 

în timp ce am deschis portiera,

sperând că o să o lovesc.

„La ce naiba te-ai gândit? Am fost îngrijorată ca naiba, iar tu te aflai în mașina unui băiat necunoscut,

purtându-te ca- ca- ca o târfă!" Mi-a apucat brațul

dur, oprindu-mă de a mă îndepărta de ea.

„Era doar un sărut! Nu era ca și cum aș fi sfârșit să fac ceea ce ai făcut și tu!" Am urlat înapoi la fel de zgomotos, 

iar furia ei s-a transformat în durere.

Cuvintele mele au lovit-o în cel mai sensibil loc și s-a întors, ca și cum ar fi fost dezgustată de mine.

„Du-te în camera ta," a oftat,

în timp ce și-a pierdut abilitatea de a argumenta.

Niciuna dintre noi nu a sfârșit învingătoare, una rănită,

iar cealaltă încă foarte nervoasă.

Mi-am trântit ușa cu putere,

lovind câteva picturi 

de pe perete și făcând unele obiecte să se cutremure parțial.

În adâncul meu știu că scuzele ar curăța

mizeria provocată,

dar încăpățânarea mea e mai puternică,

așa că mi-am lăsat corpul extenuat

pe patul moale.