Volume de aer IV

jazz

Dacă stai nemişcat, ferestrele se deschid şi se-nchid repede ca aripile de flutur,
dacă te mişti, ele numai se-nchid,
tot repede
şi cu bass grav marchează momentul. Sec.
Mereu. Aceeaşi mişcare. Repetabil.
Altfel nu spun nimic.

Prin sistemul lor sofisticat de închidere, mecanica merge mână-n mână cu natura,
(care natură?!)
şi lasă, iată, se prelinge,
atinge,
făptura în noi,
cu unda uşoară a unui miros
de alge de mare,
însoțită de vibrația fină,
abia perceptibilă,
a unei tamburine...

Cine îşi plimbă acum palmele pe linia ei?
şi de ce s-au înnegrit?
nu ştim,
cum nu ştim nici cine-şi plimbă paşii răscolind prin adâncuri
masa tăcută a algelor lumii?!
Doar bănuim în toate acestea,
vocea care separă lucrurile,
dar şi care ispiteşte
viața:
„Ieşi afară din tine, din tine să ieşi, ne-rodule!"
„...acum!"
să lupți, să schimbi, să devii act,
să treci dincolo de sigiliul aripilor,
dincolo de toate aceste ferestre,
pentru a cădea cât mai iute,
ca-ntr-o plasă dulce,
dulce
pradă celuilalt.
Celuilalt.

.. .

Dacă stai nemişcat, ferestrele se deschid şi se-nchid repede ca aripile de flutur,
dacă te mişti, ele numai se-nchid,
tot repede, chiar foarte repede,
şi cu un bass grav marchează momentul. Sec.
Mereu. Aceeaşi mişcare. Repetabil.
Altfel nu spun nimic.
E viața în ritm de jazz din interiorul unei conserve.
Carne pe Carne sau cum spun englezii
„Brick and Mortar".