Volume de aer IV

destin

Destin

Am ajuns la suma unor discontinuitati,
imposibil de descifrat,
la intersectia unor drumuri extrem de periculoase,
in care ascultand,
fiecare vant care mi vorbeste
imi vorbeste intr o alta limba,
si mare lucru de acum incolo
nu mai pot face.

Cu anii mei ma simt,
asemenea unei ambarcatiuni,
naufragiind in vecinatatea
unui taram necunoscut
de la care incepe o mare… si mai mare.
Izbiti, prinsi adanc in cala coastele ei,
sub povara a munti de bagaje si lanturi,
impreuna cu cei cinzeci de sclavi ai mei
urlam toti ca o singura durere,
dupa glasul libertatii picurand aici,
inauntru,
printre zabrele de raze de lumina si praf,
tipatul pescarusilor de afara.
Cerul.

Visam toti,
la marile valuri ale vietii,
la fluxul si refluxul ei puternic,
la marea sansa a unei alte sanse,
a unei alte sanse a unei alte sanse…
Ziua ne uscam istoviti sub imperiul soarelui buruitor
si sub reflexia atator scoici ce ne despoaie,
iar noaptea tremuram de umezeala,
i

nghesuiti, leganati in vis numai de frigul neputintei, de murmurul marii,
si de biciul constiintei ca nu ne am fost deajuns.

….

„Asa se caleste otelul!”

cine a spus?! si al cui e glasul asta n intuneric?!

….

Niciun cuvant, doar marea spulberand ecoul.

…
si da, poate ca e corect asa sa fie,
cu pielea noastra am simtim mereu bataia,
la fel cum recunoastem ritmul.
Dar, Zei! Oh, Zei! desi va suntem la toti lucrarea,
noi inca nu ntelegem sensul!

ianuarie 5, 2023