Volume de aer IV

in iarna asta am ramas repetent la toate

Dedicatie: prietenului meu de inima buna, Emanuel Stoica

.

În iarna asta am ramas repetent la toate.
La numărat corbii din zilele vraişte,
La adunat şi scăzut nopțile din noapte.
Măcar dacă aş fi putut vizita alte cursuri
de ape.

Înghit în sec şi asta îmi bulversează auditoriul.
Nimeni nu mai înțelege nimic şi-s aruncat în spatele clasei.
Cu sau fără mine,
societatea se schimbă
la o mie de ani o dată.
Insa eu timp nu mai am
doar cat sa mi sting țigara.

Ca-ntr-un clopot de lemn, viața face ce ştie ea să facă,
Pe aceeaşi limbă de pământ care mă bate,
bate,
când mă scufund,
când mai fac un pas şi apoi…pace.
Dar numai pace nu e!
Aceeaşi volbură şi o linişte crescută ca din pahar…
şi când beau nu fac altceva decât să întrețin un sunet.
Atât îmi este de scârbă.
Dar ca o maşină cu uleiul borşit pe față,
ştiu că în ziua în care nu o să mai aud nimic,
d

in zgomotul ăla al meu, mic, intern,
cât de cât,
am ratat-o şi pe asta.

Cel mai bine însă stau la educația plastică,
Am ochii aşa de şlefuiți de peisaj, de culoare şi de încordare,
încât pe retina lor nimic nu mai poate sta în picioare.
E un patinoar de pe care alunecă totul:
munții, luna, lacul, vraja,
vrajba ” şi cununa”.
Şi fără ochi nici minciunile nu mai pot
prinde/ține
viață.

…
Nota: imi cer scuze tuturor celor care nu se simt bine citind. Ca mine si ei. Dar vedeti, inca eu mai dau din picioruse. Ca e bine sau e rau, habar nu am. Hai sa fim impreuna pt un timp cat mai …departe de clipa de fata.