Volume de aer IV

Dragoste oarbă

Uneori mi se face dor de tine

Ca de o dragoste oarbă,

Ca-n rugăciunea unui pustnic

De miezul dulce al pâinii.

Nici pașilor mei

Nu le mai pot impune nimic,

Și nu de puține ori

Cu gândul la tine mă trezesc,

Unde n-am crezut vreodată.

Ultima oară te căutam într-un templu hindus,

Printre zeitățile de-acolo,

Eu parcă și mai înstrăinat ca altădată.

Inimii mele, ce să-i mai spun?!

Nici atât.

De multe ori, în lungile seri de iarnă,

O regăsesc zăcând pe gânduri,

Și din te-miri-ce amuțind

Deodată.

Atunci mă simt ca-ntr-un balon,

Călătorind peste o hartă exotică,

Și privesc surprins,

Linia de separare,

Dintre viață și moarte,

Dintre sfințenie și păcat.

Astăzi dincotro va bate vântu'?

Oh! iubită a tinereții mele,

Câți n-au scris simțind ca mine,

Și ei toți s-au stins demult?

Acum stau să-mi vină rândul,

Dus spre moarte,

Dintre atâtea versuri,

Doar cu tine voi pleca alături!