Volume de aer IV

o vara ca noi

Apoi in vara aia ne am iubit mult,
si era o vara cum sunt cele din basmele lui nea Petrica,
Imparatul rosu pornise razboi impotriva
unuia de alta culoare
si asta nu era pe gustul nici
unuia dintre noi,
altfel era o vara calda, daca imi este permis
sa spun:
extrem de calda
si noi ne iubeam ca orbii
sau ca fluturii noaptea
numai asa… de dragul luminii.

Carnurile noastre ne urmau,
cum isi urmeaza pruncii
parintii in razboi,
fara sa mai scoata o vorba,
se ardeau, se calcinau,
laolalta,
cu toate ideile noastre,
dar fara sa se nteleaga sau sa se aleaga
ceva de vreun soi
din noi.
(sau cel putin asa gandeam atunci).

V am spus, era o vara calda,
extrema,
si noi ne iubeam mult.
Ce mai,
ne iubeam cum numai orbii se iubesc
sau fluturii noaptea
de dragul luminii.
Si se facea ca mai era… si ultima vara a iubirii lumii,
desi asta nimeni n ar fi crezut,
ca eu sunt ultimul Adam
ca ea e ultima Eva.
Dar timpurile mitice asa sunt
d

e cand e lumea,
nu le recunosti nici cand te trezesti
cu ele atarnandu ti de buze
si mereu te iau pe nepregatite.

Dumnezeu, vezi bine, se asezase
cu bratele sale,
rezemate crucis
in tablia patului nostru
si isi zambea privindu ne:
avea sa nceapa o noua arhitectura,
o noua era,
era noul plan al sau: ♥️
o reusita prin moartea fiecaruia.