Volume de aer IV

capul botezator I

Mă înnebunesc fuioarele vieții,
Alunec cu greu prin intersecțiile lor acide
şi toate îmi vor capul.
Dar de ce, nu inima?!
Dar de ce nu, brațul ăsta care-şi are rădacina exact
În inimă, întreb?!
Brațul ăsta drept, sau cel stang,
Brațele astea care au muncit atât de mult
şi de prost
la întemeierea izvorârii voastre,
le spun?!
@ambele, spun.
De ce nu, aceste picioare?!
Aceste coloane fragile pe care
abia îmi mai țin balansul?!
Când voi veniți spre mine,
din ele vă trageți puterea,
din brațele şi din picioarele mele
şi cu puterea lor mă loviți.
De ce nu toate astea?
Ca să simtă şi inima mea,
trădarea. S-o doară şi pe ea,
cum mă doare pe mine.
Să ştie şi să aibă nevoie de pauză,
sau să iasă din adormire, odată
pentru totdeauna, Dumnezeule!
din acalmia ființei.
De ce capul? Ce treaba are el,
în viața, cu viața mea?!
Cu tot ce mi se-ntâmplă şi de ce,
Tocmai el trebuie să plătească,
care nu are nici cea mai mică legătură
şi nici n-a avut vreodată,
cu mine?!
cu pacatele mele, cu dorințele mele.