Volume de aer IV

La trecerea fluviului

De altadata plecam cum plec si acum,
cu privirile inecate, indoliate,
toate intr o sticla de apa,
ce sta aruncata pe malul abrupt al fluviului meu,
dinspre oras,
totul curgea
si n ea inca se mai unduia ceva,
ca impresia aceea de suflet,
baltacaind in mintea noastra, a tuturor,
indiferent de drumul pe care l alegem.
Cineva bause din ea si nu mersese pana la capat
si restul ala de apa se inchina acum
cu mainile soarelui in ea.
Nu, nu e nimic?! dar inca mai era,
ceva tot mai era!
Si este!