Vine toamna, bre!
Sufletele se acopera toate cu bruma,
De nu se mai intelege om cu faptura.
Oceanele lumii pana acum pline de veste,
S au spuzit pe la gura, au facut herpes,
Si au pierdut din masura.
Vine toamna, bre! in gradina de acasa,
Doi caisi batuti de angoasa,
Stau cu dintii ranjiti spre fereastra.
Vinului meu i a crescut coarne de țap.
In singuratate,
Eu cu mine cum sa ma mpac?!
Vine toamna, bre!
Se reintra in noapte, se adoarme tarziu,
Cine vara canta, acum canta mult mai putin.
Pe cararile sale a amutit tot satul,
Vocea in silaba numai buha si o canta
Si o scalda.
Vine toamna, bre!
Muntii au impachetat de frica,
Ingroziti de aceeasi angoasa,
Au plecat la oras,
Dar eu cui mai raman?!
Luna cea rece a facut si ea,
Un gat de girafa.
Vine toamna, bre!
Si eu am avut o iubita,
Am avut!
Care a plecat in lume,
cu iubirea mea toata!
Toata!
Vine toamna, bre!
Si sunt absolut varza!
YOU ARE READING
Volume de aer IV
PoetryDIN SERIA ''VOLUME DE AER'' (pe celalte din serie le găsiți tot aici pe wattpad) SCHIȚA de pe copertă DE JONI STOIAN
