Eram in aceeasi casa, toti sclavi,
Patronul plecat pe undeva aiurea
Si toti ne strigam cu numele noastre de sclavi,
Nimeni dintre noi nu avea sentimentul ala curat,
Ca traim vietile altora,
Desi ziua era zi si soarele era tot asa
si tot el,
Iar cand ploua, toti stiam bine
Si recunosteam ca ploua
Si daca stateai undeva afara
Ploaia te uda, te facea ciuciulete,
Si odata ajuns la adapost ai fi jurat ca
esti chiar tu,
Spunand ca e mult mai bine la adapost,
Si ca niciodata sub o ploaie buna, „potopitoare”,
Nu te afli in cea mai fericita zi a ta,
Altfel erai sclav, in aceeasi casa laolalta,
Cu un careva care incerca pe noi un marxism mistic salvator,
Dar ne durea de asta exact in cur,
Pentru ca era fumata
Si patronul era oricum plecat pe aiurea,
Si noi ne strigam toti cu numele noastre de sclavi,
Si asa ne intelegeam,
Si nimic nu mai putea fi schimbat.
YOU ARE READING
Volume de aer IV
PoetryDIN SERIA ''VOLUME DE AER'' (pe celalte din serie le găsiți tot aici pe wattpad) SCHIȚA de pe copertă DE JONI STOIAN
