Volume de aer IV

cosmoproblematice (I)

Am auzit ca undeva, pe la coada Universului
ar alearga ca biciuita si iesita din gura de sarpe,
o gaura de culoarea petrolului,
care este de culoarea aurului de cezar petrescu care
este de culoarea cafelei „Americana”
in care nu pui lapte si nici nu adaugi zahar.
Ca e de 200 de ori mai mare decat galaxia noastra,
are muschii bombati bine ca la personajele lui Maverick
si ca ar rade tot ce ntalneste n cale,
ca o radiera uriasa ce se misca aleatoriu pe ecranul unui calculator imens,
sau ca un soarece cu n apetit glorios in glanda,
scapat intr un magazin de branzeturi pe mai multe straturi.
Viteza lui, a acestui animal cosmic, iarasi
ni se spune ca este atat de mare,
incat obositi, savantii toti, au renuntat
s o mai aproximeze in cifre.
Acum, eu feel sorry,
sincer!
de aici din patutul meu, din care va scriu in noapte,
sorry pentru toate rasele, civilizatiile, animalutele si planetele
inghitite pe la coada Universului
de acest animal care e, cum v am spus,
de culoarea petrolului
care este de culoarea aurului lui cezar petrescu care e
de culoarea cafelei „Americana” in care nu pui lapte si nu adaugi zahar,
cum imi pare rau si de toti Dumnezeii lor in buna masura.
Dar nu pot sa nu ma gandesc la mine …
of, iarasi la mine:
si daca vine si ne nghite,
noi murind, vom rasari in alta parte?
Numai intreb…pentru un prieten!